De curand, Dumitru Iacob, lutierul Teatrului constantean, s-a stins din viata

Magicianul instrumentelor a incetat din viata la varsta de 57 de ani * Atunci cand D. Iacob avea numai 4 ani, unchiul sau, Toader Vulpe, care era violonist, i-a daruit o viola; cu trecerea timpului, a invatat sa interpreteze si la tambal, pian, vioara, contrabas si tobe # Mai bine de 23 de ani, maestrul a "vindecat" numeroase instrumente, printre care si o vioara "Stradivarius" * "Au ramas cateva fotografii, iar in memoria mea afectiva, sunetul molcom al tambalului" (Gavril Borodan, regizor) Intr-un material din cotidianul ZIUA de Constanta, publicat in luna iulie a anului 2001, va povesteam despre activitatea lutierului Operei Constanta, Dumitru Iacob. De curand, magicianul instrumentelor, in varsta de 57 de ani, s-a stins din viata. Maestrul a inceput colaborarea sa cu Teatrul constantean in anul 1978, de atunci ramanand credincios mestesugului sau pana in ultima clipa a vietii. L-am cunoscut pe Dumitru Iacob in timp ce acorda un pian si ii repara mecanismele. Mi-a povestit cum a inceput sa indrageasca acest mestesug de la tatal sau. Atunci cand D. Iacob avea numai 4 ani, unchiul sau, Toader Vulpe, care era violonist, i-a daruit o viola; cu trecerea timpului, a invatat sa interpreteze si la tambal, pian, vioara, contrabas si tobe. Mai bine de 23 de ani a reparat mecanismele instrumentelor muzicale si le-a dat viata, iar un lucru de care se simtea mandru era o celebra vioara "Stradivarius" pe care o "vindecase". Deseori, cand acorda un pian, nu isi putea stapani dorinta de a interpreta cu nerv o partitura din Mozart - care era si compozitorul lui preferat. El isi denumea meseria "tamplarie fina", pe care a decis sa o imbratiseze in anul 1963, cand a ajuns in Constanta. Putini oameni au stiut sa ii aprecieze valoarea, pentru ca a fost un artist, desi aproape nimeni nu a constatat