Telefil fiind într-un scurt concediu, m-a rugat pe mine să scriu cronica de săptămîna aceasta. Luat prin surprindere, n-am apucat să-i spun că eu am oroare de t.v. Că, de fapt, nu m-am mai uitat de mult la o emisiune, indiferent că e film, talk-show, meci de fotbal, concurs cu premii ori divertisment. Ei poftim, mi-am zis, după ce am promis nefiind atent la rugămintea lui Telefil, şi acum ce fac? Mă prefac că mă uit? Mă prefac că scriu? Nu merge. Amatorii de t.v. m-ar prinde imediat. Aşa că m-am decis să vă mărturisesc de ce nu mă uit niciodată la t.v. Am două motive principale.
Primul este acela că, despre orice domeniu ar fi vorba, televiziunea rămîne inferioară altor mijloace de comunicare. Ea se remarcă în toate, dar nu reuşeşte în nici unul. Să vă dau cîteva exemple. Dacă iubeşti teatrul, n-are rost să-l vezi pe micul ecran, prost filmat şi prost sonorizat. Mai bine te duci să-l vezi în sală. Dacă-ţi place cartea, e de o mie de ori preferabil s-o citeşti decît, de pildă, să-ţi spună dl Dan C. Mihăilescu pe la ora 24 ce şi cum. Dl D.C.M. este un om inteligent, dar ce poate să-ţi spună el într-un minut sau două, cînd mai şi pici de somn. Să luăm Ştirile. Nu găsiţi că e mai profitabil să le citeşti în ziare? O dată, pentru că ai mai multe versiuni şi-ţi faci o idee mai apropiată de adevăr. Buletinele t.v. sînt cam în acelaşi timp şi nu poţi decît să alegi unul ori cel mult două. Apoi, pentru că mie nu-mi place să-mi pierd vremea. Redactorii de la Ştiri au selecţia şi ordinea lor, care nu sînt neapărat şi ale mele. T.v. te obligă să stai în faţa micului ecran pînă la urmă. Ziarul, îl poţi răsfoi, poţi să alegi doar ceea ce te interesează. La t.v. n-ai cum să selectezi, să tai, să revii. Vă pot da şi alte exemple. Dar cred că e destul. Mie unuia mi se pare evident că t.v. n-are cum concura pe fiecare dintre celelalte mijloace în parte, superioritatea ei
