Volumul Diversitate stilistică în româna actuală este o extrem de interesantă "istorie" a limbii române de după momentul '89. Alcătuită din articole publicate în revistele Luceafărul, România literară şi Dilema, cartea Rodicăi Zafiu nu este o sinteză teoretică a trăsăturilor esenţiale a tipurilor de limbaje actuale, dar nici un puzzle fragmentar cum poate părea la prima vedere. Temele au fost astfel selectate şi ordonate chiar cu sistem, încât un fir roşu conducător străbate toate articolele de la un capăt la altul al cărţii. De altfel, Rodica Zafiu nu operează o simplă alăturare a articolelor, ci le încadrează într-o ordine exactă, (re)face legături şi construieşte o anumită viziune de ansamblu asupra limbii române actuale.

O dată regimul totalitar înlăturat, limbajul a ieşit din "zodia lemnului", mijloacele de comunicare au diversificat foarte mult şi într-un timp scurt discursurile publice de la noi, oralitatea familiară a pătruns şi în scris iar elemente lexicale populare, argotice, împrumuturi şi calcuri din engleză, în special, asimilate foarte repede au condus la o reală diversitate stilistică a limbii. Spune Rodica Zafiu în Introducere: "Mai puţin întemeiată şi nu foarte productivă pare astăzi ideea unei clasificări omogene, în care stilurile funcţionale să apară ca unităţi de acelaşi rang, net separabile: complexitatea fenomenelor stilistice, dependenţa lor de factori culturali şi sociali se opune reducţionismului bazat pe opoziţii binare şi ierarhizării rigide". (p. 8)

Cum interesul lingvistic s-a deplasat asupra limbajului vehiculat de presă şi de "strategiile retorice" ale publicităţii, prima parte a lucrării este o privire atentă asupra limbajului jurnalistic la care ar trebui să mediteze în primul rând, jurnaliştii înşişi. Strategiile limbajului din presă (de cele mai multe ori străvezii, puerile şi facile) sunt "vânate" şi disecate