Dacă vă mai amintiţi, îmi încheiam corespondenţa de la dezamăgitoarea ediţie a Berlinalei din februarie cu speranţa că Asia va reuşi să ne facă surprize plăcute cît de curînd...
În această idee am participat în ultima decadă a lunii aprilie la a 4-a ediţie a festivalului de film din Orientul Îndepărtat de la Udine, profitînd de distanţa relativ mică faţă de Viena - 4-5 ore de mers cu maşina - şi de oferta generoasă a organizatorilor, care au suportat o parte din cheltuielile de cazare.
Panorama asiatică a fost într-adevăr deosebit de cuprinzătoare: 74 de filme, o secţiune dedicată filmului de animaţie, de la începuturile sale în China anilor '40 şi pînă astăzi, o alta filmului "roz" japonez, care este prizat mai ales în pauzele de prînz de stresaţii workaholics - durata de maximum o oră a filmului le-o permite -, o retrospectivă Patrick Leung şi o extraordinară diversitate a selecţiei, atît ca tematică, cît şi ca tari de origine, de la Hong Kong, în continuare "Hollywoodul" Asiei, la Coreea de Sud, care, prin complexitatea scenariilor, parcă ambiţionează să joace rolul Franţei în acea parte a lumii, şi de la China, unde pe lîngă studiourile de stat au apărut deja studiouri independente, care cu 2-300.000 $ produc filme care au atras atenţia lui Quentin Tarantino şi Michael Cimino, pînă la Filipine şi Tailanda!
Dar să o luăm metodic, bănăţeneşte:
Hong Kong - nu se putea ca marketingul producătorilor de aici să nu reacţioneze extrem de rapid la recesiunea provocată de evenimentele din 11 septembrie 2001 şi să reorienteze producţia de film către comedie, abandonînd cel puţin temporar genul de film de acţiune care l-a făcut celebru pe John Woo; astfel celebrul cuplu Johnnie To-Wai Ka-fai a fost prezent cu trei filme: Fulltime Killer (2002, cu Andy Lau şi japonezul Sorimachi Takashi, într-o competiţie pentru titlul de cel mai bun as
