Troica amintirilor. Sub patru regi este un volum de memorii ale unui aristocrat român: Gh. Jurgea-Negrileşti. Nu veţi găsi aici nici mari dezvăluiri, nici un personaj politic sau cultural ca nimeni altul, uitat şi recuperat. Este vorba mai ales de o viaţă apusă, cea interbelică, de o anume atitudine, cea aristocrată, de o anume scriitură, cea a rememorării calme, senine în ciuda nebuniei timpurilor. Prefaţa cărţii este extrem de importantă - Constantin Ţoiu ne introduce tocmai în această atmosferă a toleranţei, a gîndirii paşnice, de boier, a autorului. Ne oferă o neaşteptată apropiere de personajul-autor, prefaţatorul îndemnîndu-ne să recunoaştem în spatele lui Gh. Jurgea-Negrileşti un personaj fascinant numit Georgică. Ţoiu a fost prieten cu autorul, iar prefaţa sa este o caldă invitaţie la o lectură leneşă, calmă a unei cărţi făcute pentru loisir, pentru un timp mort ideal. Şi promisiunile lui Constantin Ţoiu nu sînt făcute în zadar. Istoriile conului Georgică sînt minunate. Sînt un amestec surprinzător de evocare, memorii şi de istorie narativizată afectiv.
Bunicul său era consulul Rusiei la Galaţi. Tatăl său, Paul Jurgea-Negrileşti, provenea dintr-o veche familie de nobili moldoveni de origine poloneză. în casă se vorbea ruseşte şi franţuzeşte. Româna era o ciudată limbă a extremelor. Era ba limba ţăranilor de prin curtea consulatului, ba limba unora dintre marile personalităţi ale culturii române, cum ar fi Duiliu Zamfirescu, un obişnuit al casei. Poate de aceea, limba în care este scrisă carte este una ciudată, compozită. Avem fine observaţii psihologice şi reflecţii ironice pline de savoare amestecate cu pasaje extrem de vioaie în care personajul-povestitor poate fi un ţăran oarecare sau un modest administrator de moşie. Ca un scriitor profesionist, Jurgea-Negrileşti evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic,
