În sine, orice zi pare neutră, dar pe neaşteptate vine ceva care o însufleţeşte: pe data de 25 martie 2002, a împlinit o sută de ani Anne-Marie Wyller-Hagelin, fiica lui August Strindberg şi a actriţei norvegiene Harriet Bosse. Editura Albert Bonnier a publicat cartea lui Björn Meidal, Bună ziua, copilul meu!, un studiu însoţit, într-un context firesc, de scrisorile lui August Strindberg către a treia soţie, Harriet Bosse şi fiica lor, Anne-Marie.

În acelaşi timp, la Muzeul Strindberg s-a deschis o expoziţie fascinantă care aduce mărturii despre iubirea şi ura lui Strindberg faţă de soţiile lui. Subiect încărcat de mister şi de sensuri profunde, căci nimic nu e simplu sau banal când este vorba de un mare creator.

Scrisorile din volumul lui Björn Meidal, publicate cu asentimentul, "copilului de o sută de ani", Anne-Marie, au numai aparent aspectul unor simple comunicări, ele conţinând înţelesuri ascunse şi mesaje complicate - după formulele de salut ale lui Strindberg sau după felul de a semna scrisorile, acestea fiind uneori mai importante decât conţinutul lor.

Prima scrisoare pentru Anne-Marie este scrisă când ea nu se născuse încă şi exprimă angajarea profundă a lui Strindberg în relaţia cu soţia sa - căci de cele mai multe ori, scriindu-i fiicei, scrisorile sunt adresate în fond mamei acesteia:

"Copilului meu nenăscut",

4 septembrie, 1901

Copilului meu! (Micuţului încă nenăscut.)

Copilul meu! Copilul nostru! Copilul nostru din Noaptea Sânzienelor! Părinţii tăi se duceau în casa lor aşteptând ceva şi cum aşteptarea era lungă şi poate plină de plictiseală, ei credeau că ei erau plictisitori. Ei aşteptau să vină ceva, neştiind că acel ceva deja venise, într-o cameră liniştită şi parfumată, sub voaluri albe, o cameră cu pereţi galbeni, galbenă ca soarele şi aurul!

Atunci mama ta a fost