(Transcriere)
Ce bucurie! Mi s-a stricat maşina de scris dăruită, Erika, descîntată-n uleiuri speciale, bibilită cu delicateţe la clapele aranjate într-o ordine cu care trebuia să mă obişnuiesc lin, fără nervi la căpăţînă, fiindcă, vai, chiar cu dînsa "compun". Ba nu, mint! Adevăru-i că, nemernicul de mine, scriu cu mîna, da, împreunînd primele trei degete ale dreptei pe pixul subţire, fluid, îmbietor spre lunecări neaşteptate de sens, amintiri, iluzii, fantasmări îndrăzneţe, trenuri marfare trecînd la nesfîrşit prin halta copilăriei... Sfios e sufletul, inima zbate-n cele patru camere un sînge înviorat de mirosul proaspăt de dulce nimfoaică. Nu mă străduiesc să fiu cuminte, sînt aievea liniştit, domolitor rostogolindu-mi-se silabele înmărgelate pe-un fir de mătase-argintiu. Am căutat să plîng şi n-am putut. Şi mi-am zis că lacrima e pentru altă zi, mai folositoare picăturilor ce-mi sparg cîteodată ochii, altfel maţi, lucitori pe dinafară, umpluţi cu obiecte, şi plante, şi animale, pe dinăuntru...
(Transcriere)
Ce bucurie! Mi s-a stricat maşina de scris dăruită, Erika, descîntată-n uleiuri speciale, bibilită cu delicateţe la clapele aranjate într-o ordine cu care trebuia să mă obişnuiesc lin, fără nervi la căpăţînă, fiindcă, vai, chiar cu dînsa "compun". Ba nu, mint! Adevăru-i că, nemernicul de mine, scriu cu mîna, da, împreunînd primele trei degete ale dreptei pe pixul subţire, fluid, îmbietor spre lunecări neaşteptate de sens, amintiri, iluzii, fantasmări îndrăzneţe, trenuri marfare trecînd la nesfîrşit prin halta copilăriei... Sfios e sufletul, inima zbate-n cele patru camere un sînge înviorat de mirosul proaspăt de dulce nimfoaică. Nu mă străduiesc să fiu cuminte, sînt aievea liniştit, domolitor rostogolindu-mi-se silabele înmărgelate pe-un fir de mătase-argintiu. Am căutat să plîng şi n-am putut. Şi mi-am zis că lac
