"Fenomenul Underground" la Galati (1) Orasul in care se afla singurul muzeu de arta moderna din tara si-a mai adjudecat, recent, un profil cultural de talie nationala. "La Galati, femeile sunt frumoase, barbatii sunt betivi, combinatul e ca un plaman perforat de cancer", imi spunea o cunostinta, recent, presupunand ca ma duc in orasul de pe malul Dunarii ca sa ma "combin". Ce-i drept, femeile sunt frumoase, carciumile par la fel de numeroase ca-n restul tarii, iar umbra combinatulului flutura tutelar pe faleza, prin multimea statuilor de metal, ce-si oglindesc profilul ruginit in apa Dunarii, ca niste gigantice suveniruri ale taberelor anuale de sculptura. N-am reusit sa ma abat, insa, de la program: o manifestare care, desi concentrata intr-o singura zi, a avut toate datele unui festival cultural. Regizorul Camelia Hancu (despre care-am mai scris in cateva randuri, cu prilejul proiectului de spectacol "Sosiile", inaintat Teatrului Ovidius si ignorat cu gratioasa abilitate, ori dupa premiera piesei "Talk Show", din Festivalul Urmuz de la Tulcea) a avut ambitia sa adune la Galati cativa oameni interesati de formulele alternative de teatru si film, propunandu-le, ca tema de meditatie, "Fenomenul Underground". Au fost invitati sa participe critici de teatru si jurnalisti din tara, iar din discutiile vulcanice care-au deschis manifestarea am concluzionat doar ca, indiferent ce eticheta aplicam proiectelor independente ("experimentale", "underground" sau "de avangarda"), ideea de alternativa la mainstream, la "autostrazile" culturale oficiale, se impune de la sine. O discutie despre legitimitatea sa atenteaza, involuntar, la valorile unui camp cultural deja demarcat. Mai ales cand aceste proiecte se incheaga din resurse private, dovedind, si aici, ca statul e un zeu bland, chel si tamp, trecut cam de multisor de varsta pensionarii.
Pivnita sparta Lemon Movement.
