Prea multa suferinta!
Pentru cei mai multi dintre trecatorii aflati la Universitate, agitatia de la intrarea in TNB era explicata printr-o noua premiera la care biletele sint pe sfirsite. Pentru altii, aglomeratia era semnul ca acolo trebuie sa ajunga. ?Uite, mama, au pus si rampa, pot sa intru si singur?, se bucura un tinar in carucior. La o coada de zece persoane se asaza un tinar cu inceput de barba, cu bastonul pe brat. Silviu are 29 de ani, si de cind a terminat liceul economic, tot cauta ceva de lucru. Hemipareza care-l obliga sa se sprijine in baston o are din nastere, este ereditara. Si el locuieste intr-un apartament minuscul, impreuna cu o sora si traieste din ajutorul dat de stat, de 640.000 de lei. A tot incercat sa-si gaseasca o slujba, dar cine isi pierde vremea cu un handicapat?! Am mai fost la tirguri de joburi, am lasat un CV si, cind
m-am dus la interviu, cineva a inceput sa strige ?ce dracu? cauta asta aici??. Am plecat, si de atunci tot caut?, povesteste Silviu.
Veronica are o mina optimista, poate din pricina bluzei de culoare portocalie. Are 25 de ani, este din Fieni, a terminat ASE-ul, facultatea de contabilitate si informatica de gestiune, si apoi master-ul, dar traieste din meditatiile la engleza pe care le da acasa si din pensia de la stat. Nu stie care este diagnosticul exact pentru boala care a adus-o in carucior. Ultimul pus de medici este miopatie degenerativa progresiva, care se traduce tot in paralizie a picioarelor. ?A fost un copil normal, a invatat sa mearga in picioare. Cind avea trei ani, a inceput sa cada din picioare, iar din claxa a IX-a, nu a mai putut merge deloc. Acum a venit la Bucuresti in speranta unei slujbe. Dosarul e doldora de diplome, doar bunavointa oamenilor a lipsit pina acum?, povesteste in graba mama fetei. Veronica se grabeste de la un ofertant la altul, sa nu piarda nimic. Macar azi
