Ca la orice tirg de carte, atractiile principale le ofera editurile mari. Nu vreau in nici un caz sa fiu nedrept cu micii competitori din domeniu: ei pot – fireste – sa furnizeze surprize, uneori vin cu carti de virf si – altfel – se pot afirma ca promisiuni, isi pot anunta proiectele de crestere. Insa pina la urma, prin forta lucrurilor, tot cei mari domina piata: volumul productiei le permite sa ruleze titluri multe, sa atraga autori importanti, sa cumpere copyright-uri din strainatate, sa scoata carti mai ochioase, sa-si faca „promovari“ mai spectaculoase, sa ocupe rafturi mai multe in librarii si standuri mai mari chiar in tirg.
BOOKAREST 2002 n-a facut exceptie de la aceasta regula de fier a economiei de piata: cele citeva firme de mare calibru de la noi au avut si de asta data prezentele cele mai impunatoare. Dupa cum – ca sa fiu consecvent – si o serie de edituri mai mici, cu standuri inguste, au avut ce arata!
Ma opresc in aceste „note de tirg“ la una singura dintre editurile cu firme mari: Paralela 45. N-o fac datorita prieteniei care ma leaga de Calin Vlasie si Gheorghe Craciun, proprietarul editurii si coechipierul sau de strategie culturala, nici ca autor „al casei“ (aici mi-am publicat toate cartile din ultimii ani, am alcatuit editii, am coordonat dictionare, am scris prefete etc. etc.). Ma „obliga“ la o atentie speciala „noua fata“ a de-acum-“vechii“ Paralele 45. Inca din prima zi a BOOKAREST-ului, editura a si organizat o conferinta de presa cu tema Repozitionarea in piata de carte, anuntindu-si proiectele de ultima ora.
Ocupind astazi – daca nu ma insel – primul loc in tara ca volum general al productiei (datorita colectiilor de „parascolare“, in primul rind de matematica), Paralela se afirmase in ultimii ani in special ca promotoare a literaturii noi, experimentale, postmoderne. Alte titluri, precum cele traduse din m
