Publicat la începutul anilor '70, volumul lui E.M. Cioran, Despre neajunsul de a se fi născut, include şi următorul pasaj: Ishi, Indien arnéricain, le dernier de son clan, après s'être caché pendant des années par peur des Blancs, réduit aux abois, se rendit un jour de plein gré aux exterminateurs des siens. Il croyait qu'on lui réserverait le même traitement. On le fêta. Il n'avait pas de postérité, il était vraiment le dernier. L'humanité, une fois détruite ou simplement éteinte, on peut se figurer un survivant, lîunique, qui errerait sur la terre, sans même avoir à qui se livrer... (Ishi, indian american, ultimul din clanul său, după ce s-a ascuns ani întregi de teama albilor, ajuns la sapă de lemn, s-a predat într-o zi de bună voie exterminatorilor tribului său. Credea că-i vor rezerva aceeaşi soartă. L-au sărbătorit. El n-avea posteritate, era într-adevăr ultimul. Omenirea odată distrusă sau pur şi simplu stinsă, ne putem imagina un supravieţuitor, unicul, care ar rătăci pe pământ, fără măcar să aibă cui să se predea...) Pasajul e bazat pe un fapt real: povestea ultimului amerindian din tribul yana, un popor care s-a stins în California în veacul XIX. Ishi s-a născut în 1861 sau 1862, în cel mai de sud trib yana, cei care se numeau pe sine yahi. Tribul trăia la vest de Muntele Lassen, la nord de Golful San Francisco. Ei populaseră nordul Californiei vreme de trei sau patru mii de ani şi, din câte se cunoaşte azi, au fost primii locuitori ai zonei. Goana după aur a început în California doisprezece ani înainte de naşterea lui Ishi. Până ce el ajunsese la vârsta de zece ani, comuni-tăţile yana au fost exterminate. Doar Ishi şi o mână de supravieţuitori au rămas în viaţă (cu totul patru bărbaţi şi trei femei). Evitând contactul cu omul alb, ei au supravieţuit în valea unor canioane, păstrând cu stricteţe un mod de viaţă şi tradiţii unice. în 1908, lucrătorii