Nu prea demult, la sfîrşitul lui martie, în prima sau a doua zi a Salonului de carte de la Paris, s-a întîmplat să trec pe lîngă standul unei mici edituri mie necunoscute (Alteredit, din Paris) unde am văzut cu mirare un afiş care anunţa lansarea romanului L'adhésion a scriitorului Jean Pintéa. Nu puteam scăpa ocazia, desigur, de a întîlni un scriitor român debutant la Paris şi aşa l-am întîlnit pe autor - nu e poetul Ioan Pintea, desigur, ci un tînăr scund şi dezinvolt în abordare, inginer parcă, oricum cu o meserie serioasă la bază, pe care o exercită de mai mulţi ani în capitala Franţei, deşi mi-a mărturisit că făcuse şi un an de franceză la Bucureşti - a cărui carte nu era doar debutul său, ci şi dovada unei perseverenţe rare, dar întru totul firească la un prozator: am înţeles că scrisese cartea, în mai multe versiuni şi vreme de mai mulţi ani, dincolo de orice contact cu cercurile culturale franceze sau româneşti şi a putut-o publica doar în urma unei şanse nesperate. Primele ei pagini mi s-au părut cu totul demne de interes şi de aceea am continuat.
*
Cartea debutează şi cel puţin o treime din cele două sute de pagini dezvoltă povestea lui Prithvi, fiul brahmanului Bihar Mahatma (măcelărit de soldaţii sultanului Akhbar sub ochii copilului) şi al Aişei (care va muri dîndu-i naştere), precum şi a aventurilor sau "probelor" prin care va trece acesta - parte desprinse dintr-un roman istoric, parte întrevăzute prin ţesătura difuză a basmului - pentru a deveni conducătorul unui trib nomad, destinat să ajungă departe, în altă ţară şi în alt timp, întrevăzute în ceaţa globului miraculos de cristal; cu alte cuvinte, o parabolă graţioasă şi bine condusă care explică ajungerea unui trib din India de sud a veacului al XVI-lea, în Transilvania, un secol mai tîrziu, transhumanţii devenind păstori şi păstrînd rămăşiţe ale unui vechi cult, de n
