Tatonînd un numitor comun pentru a VI-a ediţie a FFE (excepţional de bogată datorită entuziasmului neobositei Iulia Deutsch de la Delegaţia Uniunii Europene, principal organizator alături de UCIN, gazda tradiţională şi Institutul Francez), noţiunile de elogiu şi utopie s-au impus de la sine, ordonînd chiar filmele pe o gamă a tuturor accepţiilor, de la sinonimie la omonimie, în manierele cele mai diverse, de la realismul canonic al Dogmei ori fantezia macabră a horror-ului domestic, la montări de anvergură ori incredibile resuscitări ale basmului modern. 29 de creaţii originale semnate de maeştri, reputaţi cineaşti sau debutanţi de talent, pelicule cu palmares, dar şi fără, multe coproducţii reflectînd pe lîngă specificul naţional şi un spirit de emulaţie şi într-ajutorare efectivă, prin organisme anume constituite precum Eurimage.

Este cazul Filantropica de Nae Caranfil, satiră a proslăvirii democraţiei autohtone "de tranziţie" ce permite azi, într-un Bucureşti guvernat de haite de cîini, să fii prinţ şi/ori cerşetor. Un ton mai amar - de sarcastic panegiric al prezentului, sufocat de forme fără fond ca reflex al gloriosului trecut nu de puţini regretat - adoptă Lucian Pintilie în După-amiaza unui torţionar. Insinuată discret sau mai apăsat, persiflarea vremurilor noi se face simţită şi în Berlinul e în Germania (scenariul şi regia Hannes Stöhr, Germania), Răscrucea (scenariul şi regia Urszula Urbaniak, Polonia), Fără milă (regia Waldemar Krzystek, Polonia - Franţa), Pachetul cu bucluc (regia Alessandro Piva, Italia) virînd declarat spre comedie. Ca de altfel şi Film 1 (scenariul şi regia Willem Wallyn, Belgia) al cărui motto ar putea fi "ce ţie nu-ţi place altuia nu face". Slogan a rebours aplicabil şi unor frisonante thriller-uri - Jocuri amuzante (scenariul şi regia Michael Haneke, Austria) şi Geografia fricii (regia Auli Mantila, Finlanda-Germania-F