"Vand apartament patru camere, cartier Tomis Nord, 8.000 de dolari. Pentru relatii, sunati la 09...". Cam asa suna un anunt de mica publicitate dintr-un ziar local. Si cum un apartament in zona amintita costa cel putin 13.000 de verzisori, vanzatorul nu mai prididea sa raspunda la telefonul mobil. Daca insa il sunai, el iti dadea detalii si, dupa cateva minute, se scuza spunand ca nu mai poate vorbi si sa il suni mai tarziu. Sau ca este intr-o sedinta si trebuie sa il contactezi dupa doua ore. Daca reveneai cu telefonul erai informat ca sedinta s-a prelungit, dar ca poti reveni mai tarziu. Am aflat ca omul a fost sunat de toata lumea, de la persoane fizice la agentii imobiliare, cu totii dornici sa puna mana pe un astfel de chilipir. Nimeni nu s-a gandit insa ca poate fi o gaselnita. Autorul anuntului nu avea nici un apartament in Tomis Nord. Avea, in schimb, un abonament la o companie de telefonie mobila, care iti acorda trei centi pentru fiecare minut de convorbire, in conditiile in care erai sunat de altcineva, indiferent de retea. Exista probabil un fel de admiratie pe care nu poti sa ti-o reprimi atunci cand afli despre un om care a avut o astfel de idee. Dincolo de aspectul de mica escrocherie, un individ care gandeste un scenariu de acest gen capata in ochii celorlalti un ascendent serios, mai cu seama ca lumea concurentiala in care traim cu totii se chinuieste sa ne arate ca, in astfel de situatii, etica nu prea isi are locul. Si apoi, dupa 1989 romanii au ajuns vestiti si in strainatate pentru micile gainarii istete cu care reuseau sa mai scoata si ei un ban. Cei mai disperati, care erau morti de foame de atata haladuit prin cartierele Berlinului sau ale Vienei, intrau intr-un magazin alimentar si taiau cu o lama invelisul de plastic de pe mezeluri. Apoi ieseau si asteptau in apropierea ghenei. Intre timp, un coleg mergea la casa si facea scandal ca a gasit