Cînd fac te miri ce, adică fură de prin sacoşe, atacă, jură strîmb sau se obrăznicesc anapoda, semenii noştri cei oacheşi sînt apostrofaţi cu populara vorbă: "bine v-a făcut Antonescu", urmată de strigătul de luptă, asemenea pean-ului din vechea literatură elină: "la Bug cu voi!". Cel mai greu şi mai greu e de aplicat corectitudinea politică în privinţa ţiganilor. Aici putem cel mult să le spunem romi, sau rromi. Şi gata. Pînă şi legiuita mea soţie, ca însoţitoare în viaţă şi în principii democratice, se scutură a neplăcere cînd aude că sînt nedreptăţiţi, că sînt marginalizaţi, i se pare că nu e aşa, că exagerează cei care spun treaba asta. De multe ori, dacă încerci sincer să expui situaţia, eşti întîmpinat cu fatalisme ontologice de felul: "cu ei nu se poate nimic, sînt ineducabili". Pe de altă parte, s-a format o industrie a reprezentării intereselor "comunităţii rroma" de către ai lor şi de către ai noştri şi acest lucru e foarte bun dacă nu s-ar vorbi prin colţuri şi pe sub geamuri despre deturnări de fonduri, despre potemkiniade specifice. Toate astea îţi dau sentimentul zădărniciei: "cu ţiganii nimic nu se leagă, orice pedagogie este sortită eşecului şi, în plus de asta, nu-i aşa, ţiganilor nu le place să muncească". Se spun aceste lucruri cu asemenea convingere de parcă restul naţiei s-ar speti de dimineaţa pînă seara şi numai ei ar sta la umbră, geaba încerci să aduci vorba de căldărari, de ţiganii gabori, aceia care fac tot felul de lucrări în tablă, de cărămidari, de cărăuşii de toate soiurile şi mărimile. Acu nu e mai puţin adevărat că şi Occidentul se mulţumeşte să ne dea lecţii cu o superioritate suficientă, ne cheamă la seminarii, în care tot ei vorbesc şi tot ei încasează şi cuvenitele onorarii, în timp ce balaoacheşii se sting de foame şi de mizerie prin cocioabe improvizate din cutii de Golden Beer. Iată, mai zilele trecute, mi-a fost dat să