Numărul de faţă - dedicat drepturilor şi politicilor culturale ce funcţionează sau sînt pe cale de a fi redefinite în Europa - s-a structurat în jurul unui seminar pe această temă care a avut loc la începutul lunii mai la Fribourg, în Elveţia, şi la care am participat ca invitată a organizaţiei ECUMEST, alături de cîţiva "profesionişti" ai politicilor culturale aplicate, "operatori culturali", cum au fost în cîteva rînduri numiţi spre nemulţumirea fiecăruia în parte. Dincolo de discuţiile teoretice şi de definiţiile uneori foarte diferite ale conceptelor de lucru, făcînd uneori abstracţie de exemple patetice şi minimalizatoare (povestea cu negresa de lîngă Basel care avea patru copii şi picta flori noaptea, ajungînd model comunitar după ce a deschis prima expoziţie a provocat tot felul de comentarii ironice şi a lăsat amintiri...) lucrurile s-au legat pînă la urmă mai ales datorită intervenţiilor cu adevărat limpezitoare ale profesorului Raymond Weber de la Collège d'Europe din Bruges, ale Katerinei Stenou, directoarea departamentului de politici culturale a UNESCO (care, din păcate, lipseşte din acest număr al Dilemei, din motive... tehnice) sau ale coordonatorului Institutului de Etică şi Drepturile Omului din Fribourg, Patrice Meyer-Bisch. Dacă ar fi să fac un breviar al problemelor discutate acolo, pe care am încercat să le prindem în dilema enunţată pe prima pagină a revistei şi în conţinutul, mai degrabă personal, al reflecţiilor în marginea ei, m-aş gîndi la: * definirea culturii, chestiune în jurul căreia s-au cam polarizat (est-vest) spiritele; regîndirea democraţiei culturale pornind de la libertatea de comunicare ca "ansamblu al valorilor care le dau oamenilor o raţiune de a fi şi de a acţiona" (R. Weber) a fost amendată şi nuanţată pînă la propunerea "democratică" de a considera cultura un sistem de participare în care simpla calitate de membru îţi