Tîrgul Internaţional de Carte de la Bucureşti a fost pentru mine o experienţă personală, marcîndu-mi începutul "carierei" jurnalistice. La ediţia din 1996, un grup de tineri, în general liceeni şi studenţi, au avut inţiativa ca pe parcursul celor cinci zile ale manifestării, să tipărească o foaie informativă, numită Gura Tîrgului care să conţină toate evenimentele din tîrg. Pentru cei mai mulţi dintre noi era prima experienţă de presă şi nu orice fel de presă, căci ne organizasem într-o redacţie adevărată, iar foaia noastră funcţiona, chiar dacă doar pentru cinci zile, în regim de cotidian. Atunci, situîndu-mă undeva, în interiorul Tîrgului de carte, am văzut şi am trăit tot în cele mai mici detalii. Nici un reporter din afară n-ar fi putut surprinde întreg acel ansamblu, n-ar fi putut reda adevărata atmosferă. I-ar fi scăpat, poate, mici elemente de spectacol sau replici banale, dar savuroase ale vizitatorilor. La 17 ani, tîrgul mi-a apărut ca o manifestare culturală complexă, cum nu mai întîlnisem pînă atunci, în România. Ce a însemnat, de fapt, acel tîrg de carte ? Căldură mare, treizeci şi şase de grade şi bere rece pe terasă "La motor", "Cumpăraţi Gura Tîrgului! Numai cinci sute de lei !", standuri, lansări, interviuri, camere de filmat, Paul Daian cu trompeta, aglomeraţie, invitat de onoare: Umberto Eco, zvonuri: "...vine Iliescu la tîrg ?!", festivalul Papirus şi rochii confecţionate din ziare, Sorin Dumitrescu înconjurat de preoţime, reprezentanţii firmei Zepter încercînd să-şi dea oalele pe cărţi, mari reduceri de preţuri, Nicolae Breban lansîndu-şi În absenţa stăpînilor pe care o aprecia ca "prima mea carte bună", "D-le Buzura cum caracterizaţi tîrgul într-un singur cuvînt?" "Merge!", Andrei Pleşu punea diagnostice politice, lansînd Chipuri şi măşti ale tranziţiei, "D-le Pleşu cum caracterizaţi tîrgul într-un singur cuvînt?" "Haotic", cea mai tînără