De aia... De ce noi? De ce aici? De ce capitalism? De ce experimente didactice? De ce incompetenţă? De ce atîta prostie? De ce manele? De ce sărăcie? De ce dezinteres? De ce mielul a ajuns 100.000 kg? De ce blocuri? De ce ahtiaţi după bani? De ce nu iubim? De ce nu renunţăm? De ce agonie? De ce toţi? De ce se copiază la examene? De ce Miloşevici e la Haga? De ce sînt privilegiaţi la intrarea în facultate copiii ştabilor de la Conel şi Romtelecom? De ce muncim ca proştii? De ce salarii mici? De ce bătaie de joc? De ce reclame cretine? De ce noi? De ce? Încercînd să fugim din absurdul cotidian pe care am ajuns de comun acord să-l numim realitate, reuşim să ne banalizăm, să ne plafonăm, să ne ramolim cu mult înainte ca să ne mai putem întreba De ce . Nu e oare mai comod să faci o facultate, că oricum se intră pe dosare, mai copiezi la examene, mai dai un plic, mai dai o bere colegului olimpic şi, de bine, de rău, termini facultatea şi îţi iei şi licenţa? Apoi, fiul directorului regional de la C... ajunge mare şef, că doar de aia s-a spetit, bietul, copiind şi mituind atîţia ani, iar tu, care ai părinţi cercetători, ajungi zugrav licenţiat în fizică şi după cîţiva ani îşi aduc aminte că vine campania electorală şi că nu au personal calificat pentru sate şi urlă Europa şi te trimit profesor la Căcălaţii de Vest. Şi uite-aşa, mă întîlnesc cu colegul, fiul lui X de la Romtelecom, într-un Ford, mă claxonează superior, spunîndu-mi că aia este cadoul lui pentru că a intrat la facultate şi a costat 20.000 de mărci. "Vezi bă, ce-ţi spuneam eu în liceu? Ce te tot ... pe tine cu olimpiadele alea? Ai rămas cu hîrtiile, bă! Uite bă, sînt la Stoma, am şi bursă, maşină, fetiţe. Mă... pe voi şi pe cultura voastră!", acompaniat, fireşte, de vocea inconfundabilă a lui Vali Vijelie şi de rîsul cristalin al unei fete pe trei sferturi dezbrăcate. Mie îmi chiorăie maţele şi intru la