În general, cînd vă gîndiţi la felul în care merg lucrurile în România, credeţi că ele se îndreaptă într-o direcţie bună sau într-o direcţie greşită? - iată o întrebare care apare în mai toate sondajele de opinie din România şi care exasperează multă lume. Este nespecifică - care lucruri, care direcţie? Cu toate acestea, sociologii se încăpăţînează să o includă în sondajele pe care le întreprind. Culmea e că nu e o invenţie românească, ea este un loc comun în chestionare utilizate în întreaga lume. Este, de fapt, un fel de Ce mai faci?, translat la nivelul ţării. Cînd răspund la această întrebare, oamenii spun, de fapt, cît de mulţumiţi sau de nemulţumiţi sînt de felul în care este condusă ţara. Avantajul formulării este că nu particularizează la prestaţia guvernului, a preşedintelui, a partidului aflat la putere etc., evitînd eventualele implicări emoţionale sau normative. Toate aceste instanţe care conduc sînt contopite într-una singură, şi această percepţie corespunde stării actuale a mentalului public din România contemporană, în care "ei" sînt cei care scumpesc preţul electricităţii, asigură - mai mult sau mai puţin - locurile de muncă, se îmbogăţesc peste măsură etc. O altă caracteristică a întrebării este că ea nu vizează starea de fapt, ci mai degrabă percepţia tendinţei, culorile "luminiţei de la capătul tunelului". Altfel nu se explică de ce configuraţia răspunsurilor s-a modificat radical între noiembrie 2000 şi ianuarie 2001 (în noiembrie direcţia era greşită pentru 54% din români, în ianuarie pentru doar 28% dintre ei), deşi, evident, condiţiile de viaţă ale concetăţenilor noştri rămăseseră aceleaşi. Deci, răspunsurile dau seama de o atitudine mai profundă, mai puţin fluctuantă, decît altele, care vizează direct satisfacţia faţă de elemente conjuncturale, cum ar fi veniturile proprii. Aşadar, imprecizia întrebării o transformă într-un barometru al