In cea mai generoasa dispozitie mentala, comunismul ar putea fi descris prin urmatoarea parabola: sa spunem ca in compartimentul unui tren se afla un grup de pasageri care, de voie, de nevoie, au de parcurs, impreuna, aceeasi distanta. Calatorii flecaresc intre ei, caci povestile scurteaza drumul, descretesc fruntile si fac viata frumoasa. Dar cum vorbele nu tin de foame, scoate fiecare, de prin papornite, ceva de-ale gurii. Cand infuleci un ou, parca ar merge si-o bucata de branza, care ti-ar sta in gat fara o felioara de rosie. Rosioara cheama un copanel, care merge ca uns cu un cartofior. Mai pui si-o gurita de vin, sa-ti clatesti papilele pentru o feliuta de pandispan, dupa care, fireste, o cafeluta la termos si-o tigarica: sa se bucure si plamanul de putina atentie, nu doar stomacul. Dar festinul asta e doar o carteala a matelor: nimeni nu ia frigiderul cu el in voiaj asa ca, invariabil, pasagerii inghit in sec, muscand fara chef din bucate si tragand cu ochiul la ce pica din gurile celorlalti: cel cu rosiile a uitat sarea acasa, altul are in pachetel zece oua dar n-are paine iar cel cu vinul o sa dea in ciroza pentru ca va bea toata damigeana singur, pe burta goala. Sa spunem, insa, ca flecareala ii apropiase pe calatori cat sa puna toate bucatele la mijloc si sa le imparta frateste: ficatul celui cu damigeana este salvat iar plamanul fumatorului isi va impartasi celorlalti fantasmele cancerigene. Imaginati-va ca aceasta imagine ii da idei unui tip agitat care vede, in imparteala crapelnitei, o chintesenta a democratiei. Asa ca pune pe roate o lege de eficientizare a transportului: fiecare calator va preda conductorului pachetul cu provizii de drum, iar el si colegii lui vor insuma toate ouale, chiftelutele si damigenele si le vor portiona astfel incat toti calatorii sa isi umfle cat mai placut si mai divers burdihanele. Unii calatori, inimosi, adera la noua id