- Comentariu - nr. 106 / 1 Iunie, 2002 Am considerat, intotdeauna, ca e bine, ca oameni care avem, si pacate, si merite, sa recunoastem ce au facut bun inainte-mergatorii nostri. Din pacate, constatam, cu o mare tristete, ca, in urma unor presiuni, din exterior mai ales, pe traseul Tel-Aviv _ Washington _ Budapesta, carora li se alatura si forte interesate din interior, nestraine de anturajul ambasadorului american Michael Guest, in ultima vreme meritele istorice ale maresalului Ion Antonescu incep sa fie uitate. Ba mai mult, printr-o nenorocita Ordonanta de Urgenta, trecuta prin Camera Deputatilor precum gasca prin apa, Guvernul roman legifereaza o rusine nationala! Fara sa ne-o ceara cineva anume, pentru ca nu am putea crede, nici in ruptul capului, ca demolarea lui Ion Antonescu, judecat de "Tribunalul Poporului", nu de cel de la Nürnberg, ar fi biletul nostru pentru NATO. Printr-o penibila autoflagelare, ne punem singuri crosa la patina si juvatul la gat, facandu-ne de rasul Europei. Declarat "criminal de razboi" si condamnat de catre ocupantul sovietic, in urma unui proces si a unei sentinte dinainte cunoscute, maresalul Antonescu, aceasta tragica personalitate a istoriei romane, cel care a trecut Prutul cu ostasii lui pentru realizarea marelui vis al reintregirii Romaniei Mari, atunci cand ardeau malurile Nistrului, a devenit obiect al terfelirii! Prin Ordonanta "care ne dicteaza trecutul", Puterea adopta, in fata adevarului, politica strutului. Iluzia unei dreptati facute lui Antonescu se spulbera. Aflat in America, dupa o vizita in Israel, premierul Adrian Nastase se lauda: "Ma voi ocupa personal sa indepartez orice statuie a maresalului Ion Antonescu!" Aceasta lipsa de demnitate a premierului, alimentata si de faptul ca nici presedintele Ion Iliescu nu-l prea are, din anumite motive, la inima pe maresal, declanseaza dezastrul. Radu Ioanid, cel care dorea at