Nr. 479: Articolul

"Icar Ionescu pensionar" Dle Mîndruţă,

Aşa se obişnuieşte să te adresezi unei persoane pentru prima dată, chiar dacă începem să ne americanizăm adresîndu-ne unul altuia la persoana a doua singular şi chiar dacă vîrstele ne sînt apropiate, ca şi în acest caz. Mă numesc Cătălin Lepădatu şi vă scriu referitor la articolul dvs. "Icar Ionescu, pensionar" din nr. 479 al Dilemei. Ţin să precizez de la început că nici pe departe nu mă număr printre susţinătorii orbi, sau mai degrabă orbiţi, ai originalităţii tehnice a poporului român şi în particular al pionierismului aviaţiei române. Dacă parte din aserţiunile articolului amintit sînt adevărate, altele, referindu-se la date concrete, nu sînt. Într-adevăr, aşa am învăţat cu toţii la şcoală, cum că Traian Vuia a făcut primul zbor decolînd cu mijloace proprii de bord, mai exact nu l-a ajutat nimeni şi nimic să decoleze, nici o praştie sau vreun scripete cu greutăţi. N-am găsit în nici o carte din străinătate (şi am citit cîteva pe teme aeronautice) vreo confirmare sau infirmare a acestei idei. Dar absolut toate amintesc de Vuia (neplăcut fiind că apare, în unele, ca avînd naţionalitate maghiară) ca unul din pionierii aviaţiei mondiale, acest club al aviatorilor pionieri fiind unul extrem de select şi restrîns. Avionul original se afla, probabil că ştiţi, la muzeul aviaţiei de lîngă Paris, la Le Bourget şi chiar se menţionează pe etichetă că Vuia a fost român. Citez din articolul dvs.: "Nici unul dintre avioanele lui Vuia n-a zburat cu adevărat, şi nici n-ar fi putut s-o facă. Avionul testat de el, şi care s-a ridicat un pic de la sol, era tributar ideilor de secol 19, cu o aripă care o imită pe cea de liliac şi aproape nici un fel de suprafeţe de comandă - cu alte cuvinte, nu putea fi cîrmit!" Afirmaţii nu tocmai inginereşti, trebuie să recunoaştem... Cum adică n-a zburat cu adevărat? Ce