* Tia Şerbănescu, "Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989", Editura Compania, 2002

Cine s-ar fi aşteptat acum cîţiva ani la succesul de public pe care l-au avut în 2001-2002 filmele româneşti de dinainte de '89? După Tele7abc, majoritatea televiziunilor au început să "recupereze" nu doar filmele interzise în epocă, dar şi filme am fi zis datate, cu ilegalişti şi secretari de partid, cu şantiere în floare şi comunităţi bine sudate ideologic. Schimbarea de receptare şi percepţie a fost confirmată de priza fără precedent a revizitării unor subiecte care în urmă cu ceva timp provoca, în cel mai bun caz, indiferenţa. Printr-un mecanism oarecum asemănător, în zona memorialisticii şi a jurnalelor s-a ajuns la un interes pentru ultimii ani ai perioadei ceauşiste. Dacă în primii ani după '89 se publicau (şi citeau) mai ales jurnale de închisoare ori memorii din perioada stalinistă, în ultimii ani au început să apară jurnale recente, ale trecerii dintr-o lume într-alta (jurnalul lui Florin Mugur sau cel al lui Stelian Tănase, de pildă), sau memorii "pe muchie" ale perioadei care a premers exploziei din 1989, cum e într-un registru mai intens literar cartea Tiei Şerbănescu. Editura Compania pare să fie cea care a simţit prima pulsul publicului cititor de memorialistică, poate şi datorită unei priviri "limpezite" de perioda petrecută în Occident de cuplul editor Adina Kenereş-Petru Romoşan, de experienţa de la Flammarion sau, pur şi simplu, de un fler editorial la fel de imprevizibil şi de riscant ca talentul literar. Cititorul pasionat de memorii deschide Femeia din fotografie de Tia Şerbănescu vrînd să afle cum se vedea lumea uniformizată, isterizată, lichelizată a anilor 1987-1989 prin ochii unei binecunoscute ziariste, cum se puteau sesiza, dintr-o poziţie privilegiată faţă de restul muritorilor, germenii schimbării şi, în fine, cît s-a schimbat lumea românească