La 60 de ani împliniţi în ianuarie trecut, Stephen Hawking - profesor de fizică la University of Cambridge - este ceea ce anglofonii numesc a cultural icon. Cartea sa din 1988, Scurtă istorie a timpului, a fost un best seller absolut. Cel mai celebru fizician al contemporaneităţii, dar nu chiar de invidiat: el suferă de maladia Lou Gehrig - o boală degenerativă a muşchilor, care ce prinde transformă în legumă. (Povestea e lungă: Lou Gehrig nu-i medicul care ar fi depistat boala, ci una dintre marile vedete ale baseball-ului american, supranumit Căluţul de fier pe cînd era jucător la New York Yankees şi pe cînd era declarat the most valuable player în anii 1927, 1931, 1934 şi 1936. Printr-o ironie a sorţii, Căluţul a fost obligat să se retragă din sport în 1939, la puţin timp după ce a căzut pradă unei boli care, din moment ce lipsea din nomenclatoare, a fost botezată cu numele lui. Gehrig a murit în chinuri în 1941. Ultimul dintre recordurile sale sportive a căzut abia în 1995.) Stephen Hawking suferă de crîncena maladie de peste 20 de ani; de-atunci se mişcă numai într-un cărucior electric. De ani buni nici nu poate vorbi - şi-a pierdut corzile vocale în urma unei traheotomii. Cu muşchii ireversibil afectaţi, mîinile sale nu pot conduce un creion pe hîrtie. O firmă din Silicon Valley a construit o consolă electronică pe care Hawking, din cîteva mişcări ale unei mîini, poate construi fraze pe un ecran cu cristale lichide - vorbe pe care un calculator ataşat scaunului le transformă în fraze "rostite" metalic. Maşinăria lui Hawking face şi glume. La orice început de discuţie, calculatorul spune "Vă rog, iertaţi-mi accentul american". Gregory Benford, profesor de fizică la University of California şi prieten vechi al lui Hawking, l-a vizitat la începutul acestui an* - prilej pentru a mai vorbi despre marotele comune: găurile negre, expansiunea sau comprimarea Uni