A apărut, sub patronajul mai multor instituţii, volumul IV din seria Opere de Ion Vinea ("seria de la Minerva", aşa cum pînă ieri obişnuiam să spunem), ediţie îngrijită de Elena Zaharia-Filipaş. Începe, astfel, editarea publicisticii scriitorului, care va constitui materia a patru-cinci volume. Acesta de acum adună articole din perioada 1913-1919. Vinea debutează în jurnalism la 18 ani. Scrie despre autori români, comentează cărţi franţuzeşti proaspăt apărute şi e foarte bine informat despre ce se întîmplă în curentele de avangardă europene. Deloc inhibat, tînărul de 18 ani nu ezită, spre exemplu, să vorbească despre "lirismul cam declamator şi puţin isteric" al Annei de Noailles. Recenzează Alcools de Apollinaire: elogiile ("Dl Apollinaire are un temperament puternic şi paradoxal") stau alături de obiecţii majore - într-un loc "dl Apollinaire e peste măsură de trivial", poetul vrea să epateze cu orice preţ, te întrebi dacă nu cumva urmăreşte să-şi bată joc de cititori etc. Amuzantă e propoziţia referitoare la Zone, textul ce a devenit un reper inconturnabil al modernităţii: "Volumul se deschide cu o poemă lungă, Zone, o încercare de poezie cubistă, probabil". Acest "probabil" e de o candoare indicibilă. Foarte curînd, Vinea trece la gazetăria politică unde, se ştie, va deveni un foarte temut polemist. Textele lui ar putea fi obiect de studiu pentru studenţii de la jurnalistică. Ele arată, de pildă, cum poţi să fii nedrept cu talent. Sau cum poţi să te înşeli dînd impresia că ai toate argumentele de partea ta. Ele confirmă, în sfîrşit, caracterul repetitiv al subiectelor "fierbinţi", demonstrîndu-ne cum actualitatea de azi a fost, mutatis mutandis, şi actualitatea de acum aproape un veac. Ia să vedem ce se întîmpla în lumea culturală: "Ministrul Arion a chemat pe unii scriitori şi artişti români la grăunţe. Iată rîturile roz-albe şi subţiri: modernii; iată zgî