Fandosita întocmire lexicală, cu desăvîrşire necunoscută sub vechiul regim, nu a fost pusă în circulaţie nici de tranziţie decît după 12 ani de matură chibzuinţă. Mai curînd posibil decît funcţional, termenul ar semnala situaţia în care o entitate desemnată printr-un nume este lăsată, într-un fel sau altul, fără el. Admisă cu naturaleţe, o astfel de situaţie este matrimoniul pentru femei. Abandonîndu-şi numele originar ele nu se transformă ca eroul din "Procesul" lui Kafka în personaje nenumite, ci preiau numele pe care alesul inimii li-l cedează (de fapt li-l împrumută) cu generozitate. În calitate de mecanism onomastic, denominarea operează ca pseudonim printre literaţi, ca poreclă printre infractori, ca nume conspirativ în organizaţiile revoluţionare ori de spionaj etc. Toate acestea sînt procedee de denominare pe care indivizii în cauză nu le înregistrează ca atare. Tranziţia nu a adus aceste procedee la ordinea zilei pentru motive de ordin onomastic, ci economic. Angajaţi atît faţă de societate cît şi de instituţiile occidentale să potolească inflaţia, guvernanţii dîmboviţeni par înclinaţi să recurgă la un expedient: modificarea semnelor monetare. Actualul milion lipsit de valoare s-ar metamorfoza într-o sută a cărei valoare ar rămîne la fel de derizorie, manevră botezată denominare. Gestica fără substanţă nu ţine atît

de economie cît de o semiologie a pauperităţii. Acţionînd exclusiv asupra zerourilor, măsura ar avea un efect de aceeaşi anvergură: zero. Implicaţiile onomastice ale matrimoniului subliniază inacurateţea conceptului adoptat. Mireasa nu renunţă să poarte vreun nume, ci îşi înlocuieşte numele de domnişoară prin cel de consoartă. Sensul operaţiei nu este denominarea, ci renominarea. Încurcăturile matrimoniale nu le prefigurează pe cele monetare. Eufemizarea inflaţiei este văzută de militanţii ei ca trecere de la leul uşor la leul greu. P