Pînă mai ieri, credeam că nimic nu poate fi mai rău decît naţionalistul care trăieşte şi activează în patria lui. Ei bine, m-am înşelat. E o specie şi mai rea decît asta: naţionalistul plecat de-acasă. Mi-a atras atenţia asupra acestui fenomen un domn, extrem de stimabil, sînt sigur, Lucian Iorga pe numele său, specialist în aviaţie, cu domiciliul în New Jersey, USA. În numele istoriei de care spune că mi-am bătut joc (şi de ce nu, ce mi-a făcut mie Istoria s-o respect?), domnia sa contestă modestele rînduri în care am încercat să-i umanizez pe sfinţii Vlaicu, Vuia şi Coandă - şi să atrag atenţia asupra situaţiei triste a aviaţiei româneşti din ziua de astăzi. Chiar şi dacă n-aveam nici un argument, dl Iorga mi l-a furnizat prin simpla sa plecare în State. Opţiune absolut validă, după opinia mea - şi probabil şi a dumnealui, dacă îi dă mîna să recunoască ce se întîmplă pe acasă în domeniu. Unde, după vreo sută de ani de luminoasă istorie aviatică, ar trebui, nu-i aşa, să duduie uzinele de supersonice, iar aviatorii să primească gratuit, de la stat, măcar girofare dacă nu şi maşini... Fireşte, Coandă şi Vuia rămîn în manuale şi tratate de o anumită grosime, dar, dle Iorga, dincolo de aceste excepţii istorice, rămase în epocă fără urmaşi (adică fără fabrici, fără producţie de serie etc., etc.), unde e moştenirea la care am fi îndreptăţiţi să sperăm după aşa un început magnific? Şi dacă tot m-aţi provocat la jocul acesta de-a "cine a inventat ce mai întîi", de ce să nu ne întoarcem la Hero din Alexandria, cu primul dispozitiv cu jet imaginat vreodată şi botezat, în epocă, eolipil? Sau la rachetele chinezeşti de-acum 2000 de ani? Oricum, dacă tot îl menţionăm pe Coandă, trebuie spus că invenţia lui, deşi timpurie, nu e neapărat cea care a stat la baza motorului cu reacţie de astăzi - a fost nevoie de încă 20 de ani şi de ideea compresorului acţionat de o turbină