radiografie de etapă După alarma de la alegerile din toamna anului 2000 şi după calmarea destul de rapidă a spiritelor care a urmat, tema naţionalismului, a dreptei radicale ori extreme păruse să-şi piardă interesul. Partidul România Mare a revenit de la "puseul" electoral graţie căruia obţinuse peste un sfert din fotoliile parlamentare la cifra mult mai modestă de 15 procente şi rămăsese izolat pe scena publică, repudiat atît de către Partidul Social Democrat de guvernămînt, cît şi de restul opoziţiei (Partidul Naţional Liberal, Partidul Democrat, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România). Iar după atacurile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii de la 11 septembrie 2001, liderul PRM Corneliu Vadim Tudor a fost dezavuat public de către preşedintele ţării, primul-ministru şi întregul PSD pentru declaraţiile sale fanteziste privitoare la un imaginar sprijin pe care precedenta guvernare PDSR dintre 1992 şi 1996 l-ar fi oferit... terorismului arab! Firesc, Parchetul a deschis o anchetă pentru "defăimarea ţării" sau - cum se pare că s-a formulat pînă la urmă - "vehicularea de informaţii false". Condamnarea l-ar putea scoate pe C.V. Tudor din cursa pentru prezidenţialele din 2004. Au trecut opt luni şi jumătate. În politica lumii, lupta contra terorismului a rămas în prim-plan, Statele Unite menţinînd-o ca prioritate absolută pe agendă. Întreaga configuraţie a raporturilor internaţionale a fost remodelată în consecinţă. A mai intervenit şi micul succes electoral al liderului naţionalist francez, Jean-Marie Le Pen, calificat în finala recentelor alegeri prezidenţiale din Hexagon. Politicienii, opinia publică majoritară din întreaga lume democratică, presa de pretudindeni au reacţionat rapid şi tranşant, condamnînd tendinţa ilustrată de Le Pen. Despre toată gama - extremism, naţionalism, terorism, cu toate faţetele lor - se vorbeşte din nou pe larg ca despre