Porumbeii. Va trimit o povestioara adevarata, despre porumbeii care vin la fereastra mea. Cioc! Cioc! Se aude la geam. Niste fapturi minunate, albe ca spuma laptelui au poposit pe pervazul ferestrei. Vazand ca nu deschid, si-au facut cateva semne stranii si au inceput sa se roteasca deasupra copacil...
Porumbeii
Va trimit o povestioara adevarata, despre porumbeii care vin la fereastra mea. Cioc! Cioc! Se aude la geam. Niste fapturi minunate, albe ca spuma laptelui au poposit pe pervazul ferestrei. Vazand ca nu deschid, si-au facut cateva semne stranii si au inceput sa se roteasca deasupra copacilor inverziti.
S-au intors apoi la fereastra, asteptand cu nerabdare sa le deschid. Mi-am dat seama ca le era foame. Am deschis geamul si am asezat cateva firimituri pe pervaz. Le-au mancat bucurosi si-au dat din cap, de parca mi-ar fi multumit. In ziua aceea am citit o carte in care se spunea ca porumbeii sunt purtatorii intelegerii si pacii pe-acest pamant. In dimineata urmatoare, au venit din nou, iar eu am vrut sa-l prind pe unul dintre ei, dar am ramas doar cu o pana alba, stralucitoare, cazuta parca din adanciturile cetoase ale vazduhului. Cat este cald, porumbeii vin mereu la fereastra, iar eu le dau de mancare cu drag. Odata i-am vazut cum stateau in copacul din spatele blocului si priveau covorul de frunze pe care toamna cea bogata il asternuse pe jos. Intr-o primavara, i-am vazut cum il priveau pe vanzatorul de ghiocei, care purta sub brat cosul plin de buchetele albe si inmiresmate. Iarna veneau mai rar. Asteptam cu nerabdare reintoarcerea primaverii, care sa ii aduca iarasi la geamul meu. Acum sunt fericita. De cand Craiul-Soare incalzeste pamantul si se coc ciresele prin gradini, porumbeii vin din nou la fereastra, rotindu-si cozile albe si gangurind. Ati mai auzit vreo poveste despre o fetita indragostita de porumbei?Anda-Eliza Tipel (
