In genunchi, pe cioburile trecutului- Singurul copil roman nascut si crescut intr-un lagar rusesc traieste la Ploiesti si sufera cand se scumpeste zaharul -. La prima vedere, Cornel Hartia pare un om ca toti oamenii: bantuit de griji, coplesit de necazuri, inglodat in datorii. Uneori, privirile-i su...
In genunchi, pe cioburile trecutului- Singurul copil roman nascut si crescut intr-un lagar rusesc traieste la Ploiesti si sufera cand se scumpeste zaharul -
La prima vedere, Cornel Hartia pare un om ca toti oamenii: bantuit de griji, coplesit de necazuri, inglodat in datorii. Uneori, privirile-i sunt triste, pierdute, ravasite, ca ale cuiva care a vazut si a trait multe. Spaime necunoscute par sa-l potopeasca, sa-l inlantuie necrutator din toate partile, sa-l prinda in chingile lor. Putini sunt insa cei care stiu ca barbatul de 50 de ani poarta cu el, zi de zi, clipa de clipa, un trecut ca o povara de piatra, o lespede de mormant sub care ii e ingropata si viata de azi.
Ploiestiul anilor de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial era departe de a fi un oras linistit si asezat. Poate petrolul care curgea inca de atunci la robinetele localnicilor, dar si prin venele acestora, starnea acea stare permanenta de agitatie. Pe atunci, Stela Ionescu era o femeie tanara si frumoasa. Tatal ei era sef de gara in cea mai mare poarta de deschidere a Ploiestiului catre lume - Gara de Sud: un om serios, respectat, cu trecere printre notabilitatile orasului. Cu atat mai bizara li s-a parut tuturor ziua in care Cornel Ionescu a decis sa-si paraseasca uniforma de ceferist, plecand cu toata familia in Basarabia, cat mai departe de afacerile nebunesti cu petrol, conduse de-o caracatita ce isi intindea puterea peste oras. De fapt, cei plecati peste Prut primeau salarii mai mari ca in tara, erau asteptati cu locuinte trainice si bune, beneficiau si de alte fac
