In week-end-ul trecut, pe 1 iunie, Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti a implinit 45 de ani de existenta. Dinamismul actual al institutiei e binecunoscut, la sediul Muzeului si in casele memoriale pe care le are in subordine fiind mereu organizate evenimente culturale de tot felul, mai mult ori mai putin „muzeale“: expozitii din fondurile proprii, evocari, dezbateri istorico-literare, dar si lansari de carti noi, cenacluri, spectacole de teatru si expozitii de arta. Un muzeu – adica – dinamic, depozitar al trecutului, dar si deschis catre prezent si viitor!
La aniversara – textul de prezentare a MLR semnat de directorul sau din ultimul deceniu, Alexandru CONDEESCU.
1. De la Museion la mitul modern al muzeului
La originea sa legendara, alaturi de fabuloasa Biblioteca unde Ptolemeu visa sa adune „toate cartile popoarelor de pe pamint“, Muzeul din Alexandria fusese conceput in spirit aristotelic, mai mult ca un forum decit ca un templu. El era un centru de reflectie spirituala si culturala, prezent activ in viata intelectuala a cetatii si consacrat exclusiv cautarii adevarurilor superioare, adica cultului Muzelor. In fundamentala sa Geografie, Strabon sugereaza ceea ce ar fi trebuit sa fie menirea muzeului la inceputul erei noastre. Schitind tabloul somptuos al unei Alexandrii helenistice intruchipind apogeul dinastiei Ptolemeu, el plaseaza in incinta imenselor palate regale cladirea Museionului, „cu porticurile sale, cu sala sa de colocvii si cu vastul sau cenaclu unde sint servite mesele pe care savantii membri ai Muzeului le iau impreuna“. „Acest colegiu de filologi eruditi – continua primul cronicar al Muzeului – dispune de resurse comune, administrate de un preot, pe care odinioara il numeau regii si pe care in prezent il desemneaza Cezarul“, reporterul antic dind seama de ceea ce era, la inceputul ei, institutia muzeala: o comun
