- Istoric - nr. 107 / 4 Iunie, 2002 Se implinesc 48 de ani de la depor tarea in lagarele de exter minare a evreilor din Ardealul de Nord si revine in actualitate problema antisemita, focalizata insistent asupra poporului roman. Se vorbeste foarte putin, sau aproape deloc, despre principalii vinovati, iar noi trebuie sa ne insusim o vina ce ni se atribuie, ca in procesele primilor ani de dictatura comunista. Nici marturisirile unor rabini de talie mondiala nu reusesc sa incline balanta. Despre acte particulare de solidaritate ale romanilor cu evreii s-a vorbit prea putin pana acum. Faptul constituie o greseala care, peste ani, va fi greu sau imposibil de reparat. Iata un asemenea caz: La Targu-Mures, pe str. Calarasi, la nr. 83, locuia evreul Friedman, proprietarul unui magazin de textile. Pe aceeasi strada, la nr. 85, locuia Husar Ana, vaduva, mama avocatului Savu Ioan, ofiter de rezerva al armatei romane, refugiat. Se cunoaste urgia care s-a abatut peste romanii ramasi in Targu-Mures. Orice bataie in poarta sau in geam, orice zgomot din strada le accelera bataile inimii. Torturile se tineau lant. Cu putin timp inainte ca evreii sa fie ridicati, s-a prezentat la dansa evreul Friedman cu bijuteriile pe care le avea si a rugat-o sa i le ascunda. Daca vor fi deportati, sa i le restituie celui dintai care se va intoarce acasa. Batrana ar fi putut sa-l refuze, avand in vedere situatia ei, la care s-ar mai fi putut adauga invinuirea de solidarizare cu evreii si luarea in custodie a bijuteriilor. Ea si-a asumat, fara rezerve, acest risc. Peste cateva zile, familia Friedman a fost ridicata, cu exceptia unei fiice, Maria, care se afla in Romania. Aceasta a revenit la Targu-Mures, indata dupa eliberarea orasului de catre Armata Romana. Ceilalti au revenit unul cate unul, dupa razboi, cu exceptia sotiei si a fiicei celei mai mici, care au fost gazate. Indata ce Maria a sos