Trei secole si inca trei ani. Tot acest timp este condensat in amintirile a trei ieseni. Care, daca si-ar pune cap la cap experientele pe care le-au trait, ar da peste cap istoria, asa cum apare ea in carti. Si retetele de longevitate pe care le ofera vracii. Nici unul dintre cei trei Matusalemi ai Iasului, fiecare trecut de 100 de ani, nu ar putea sa spuna ce l-a tinut in viata atita amar de vreme. Dar fiecare stie ca nici macar un secol nu e de ajuns ca sa mai incerce inca o zi. La 103 ani, Maria Plamadeala a luat la recitit Psaltirea. Neculai Atodiresei regreta ca nu-si mai poate lucra pamintul, la cei o suta de ani si patru luni. Cu o luna mai "tinar" decit Atodiresei, Gheorghe Nica citeste constiincios in ziare stirile politice. Dorinta lui cea mai noua: sa fie sarbatorit de Andreea Marin la "Surprize, surprize". Maria Plamadeala va aniversa, anul acesta, 103 ani chiar de ziua Frantei, pe 14 iulie. In mic, daca se poate spune asa despre virsta de 100 de ani, destinul ei a fost la fel de zbuciumat ca al unei tari. Nascuta in comuna Raducaneni, din judetul Iasi, a ajuns mai apoi sa vada toata tara, incluzind Basarabia, pamint romanesc intre cele doua razboaie mondiale. "Tare rau mai era" Dupa o scoala de moase, pe care a absolvit-o la Iasi, a fost detasata la Vadu-lui-Voda, in Basarabia. Saracia in care traia acolo era indulcita doar de familie, adica de sot si de singurul fiu. Al Doilea Razboi Mondial a insemnat refugiul in Dolj, de unde a ajuns mai apoi in comuna Trusesti, din judetul Botosani. Revolutia din 1989 a prins-o la Sibiu, de unde s-a mutat apoi la Iasi. Din toate aceste peregrinari fortate nu a ramas decit o expresie, oftata din cind in cind. "Tare rau mai era", isi aminteste acum matusa Maria. Aproape nici una dintre intimplarile prin care a trecut nu o mai ating. Nici macar melancolia dupa perioada regalista, cind "a fost cel mai bine", dupa cum spu