Ceea ce se vede de la o posta si confirma sondaje independente de opinie indreapta spre o concluzie descurajanta: mediile publice de informare si segmente importante ale presei asa-zis independente sunt subordonate unei puteri ai carei lideri, intr-o constelatie dominata, in aceasta ordine, de premierul Nastase si de presedintele Iliescu, par angrenati doar in cruciade invingatoare.

Inventarul e dezolant, cu atat mai mult cu cat ne aflam la mai bine de 12 ani dupa caderea comunismului: cu exceptia unor cotidiane centrale numarabile pe degetele de la o mana, a catorva publicatii macinate de dificultati financiare, a unor oaze in televiziunile private si a unor posturi de radio emitand din tara, dar mai ales din strainatate - mass media din Romania scriu, de voie, de nevoie, daca nu triumfalist, macar cu amenitate despre serviciul puterii actuale. Daca asociem aceasta evidenta, in destule privinte, neasteptata ca dimensiune, cu zbaterile mai degraba sterile ale opozitiei, cu o societate civila, din pacate, inca nevertebrata, cu alti formatori de opinie critici la adresa puterii, dar actionand mai mult individual si pe arii foarte limitate - avem in fata deschiderea unei perspective foarte ingrijoratoare: o putere instalata prin vointa electoratului si trecand teste concludente ale orientarii sale prooccidentale se lasa, incetul cu incetul, privata de cateva din acele instante traditionale, presa in primul rand, care pazesc indeobste procesul democratic de orice forma de alienare.

A spune, referitor la actuala guvernare, ca multiplicarea dovezilor de idiosincrazie demonstrata fata de diferiti centri ai opozitiei ar fi expresia unui reflex totalitar inseamna a simplifica prea mult o situatie care a prins un straniu contur doar de cateva luni incoace. Ar fi injust sa nu acceptam ca poate fi vorba de un sindrom impotriva caruia se gasesc foarte rapi