Periodic dl Adrian Năstase îşi remaniază stilul exprimărilor sale orale. Cînd a devenit premier şi-a încercat puterile cu stilul înalt, cum i se spune în venerabile cărţi de retorică. Stilul înalt, cu suma sa de trăsături caracteristice - nobleţe, gravitate, eleganţă şi simplitate - are tot mai puţini utilizatori în politică deoarece fără o îndelungată exersare şi fără o predispoziţie susţinută de datele interioare ale celui care îşi încearcă puterile cu el, sună cel mai adesea a gol. Stilul înalt i s-a potrivit premierului ca un costum de gata, cu un număr mai mic. Sfătuit de cei din jurul său sau din instinct, premierul a trecut la stilul comun, întrebuinţînd frecvent elemente ale limbajului administrativ ca marcă a autorităţii. (Stilul comun e instrumentul de care se folosesc cei mai mulţi politicieni, el însă presupune nu numai proprietate a termenilor şi accesibilitate, ci şi limpezime şi exactitate.

Ajungem aici la marea problemă a tuturor celor care s-au perindat la Palatul Victoria din 1990 încoace. Cît de exact în exprimare îşi poate permite să fie un prim ministru român? Nici unul dintre precursorii dlui Năstase nu s-a descurcat bine la acest capitol. De la inexactitatea clasică a dlui Petre Roman despre cîştigarea pariului cu agricultura pînă la spusele dlui Isărescu, în toiul scandalului F.N.I., că vinovaţii vor răspunde în faţa legii în cel mai scurt timp.

Au existat şi trei cazuri mai aparte - premierii Văcăroiu, Ciorbea şi Radu Vasile. Cît a fost prim ministru, dl Nicolae Văcăroiu a ales programatic exprimarea incoerentă, încît niciodată nu ştiai ce vrea să spună. Ulterior s-a văzut că dl Văcăroiu se poate exprima limpede şi că exactitatea nu-i e cîtuşi de puţin străină. Dl Văcăroiu trecuse în opoziţie! Mai complicat e cazul dlui Victor Ciorbea care şi atunci cînd face eforturi vădite de a fi exact în exprimare rămîne dilematic. De