Nu cu mult timp în urmă, la iniţiativa unui liceu din Capitală, am solicitat Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti să ne propună un spectacol-dezbatere cu elevii claselor terminale pe tema "Literatura şi teatrul". Iniţiativa se înscria în efortul complementar de a oferi pe viu un suport de înţelegere a unor cerinţe din programa şcolară. Cu profesionalism şi amabilitate, conducerea teatrului ne-a oferit spectacolul Şi mai potoliţi-l pe Eminescu, versiunea scenică Grigore Gonţa şi Cristian Teodor Popescu, primul semnând şi regia.

Înainte de a vedea spectacolul, într-un foarte scurt dialog cu regizorul, l-am întrebat dacă există şi valenţe polemice în ceea ce urma să ne ofere. M-a privit puţin surprins de întrebare, ca în final să-mi răspundă afirmativ.

Spectacolul este inspirat din perioada când poetul a lucrat la ziarul Timpul şi, în afară de Eminescu, cu multă energie şi talent interpretat de actorul Dan Puric, mai sunt prezenţi: Titu Maiorescu (Gheorghe Dinică), Ioan Slavici (Mihai Niculescu), Ion Creangă (cu un rol episodic), Veronica Micle (Carmen Ungureanu), Mite Kremnitz (Eugenia Maci) şi alte câteva personaje secundare.

Deşi, se ştie, perioada de la Timpul a fost una dintre cele mai grele din viaţa poetului, atât fizic cât şi moral, totuşi textul a insistat pe legătura dintre Eminescu şi Veronica Micle, inclusiv pe o anumită inamiciţie faţă de Caragiale, provocată de aceeaşi "legătură". În acest "scenariu" este inclus şi Titu Maiorescu, hotărât să tranşeze rapid legătura dintre Veronica şi marele poet.

Atunci de unde acest Şi mai potoliţi-l pe... din titlul spectacolului? Răspunsul ni-l oferă publicistica poetului şi satira violentă din scrisori, scrise şi publicate în aceeaşi perioadă, care - aşa cum se ştie - n-au plăcut multora nici atunci, iar articolele din ziar nici mai târziu. Poetul n-a fost niciodată şi în