Primarul şi cărţile

O anchetă instructivă a publicat, înaintea deschiderii lui Bookarest 2002, Ziarul de DuminicĂ (nr. 19) sub titlul Devine lectura publică o Cenuşereasă? Constatările sînt alarmante. A crescut producţia de carte, a scăzut numărul de librării. Acest prim paradox nedumereşte la fel de mult ca şi refuzul unor librari de a-şi declara vînzările. Ar fi, cică, "secrete". Autorii anchetei au calculat totuşi singuri, luînd ca eşantion cea mai mare librărie din Transilvania, cu vînzări record pe ţară, şi anume Librăria Universităţii din Cluj, şi au descoperit că în trei luni s-au vîndut aici cărţi în valoare de aproape 400 milioane de lei. Ce se citeşte? Iată o altă întrebare. Cărţi utile, vine răspunsul: ghiduri, dicţionare, sinteze etc. În acest top, cartea literară nu trece de 20%. Cumpărătorii sînt studenţi şi elevi, dat fiind şi profilul librăriei clujene. La Gaudeamus, tot din Cluj, ca să-i atragă pe aceştia, şefa librăriei a instalat o masă, o bancă şi, lîngă rafturi, taburete, făcînd din magazin şi bibliotecă. Ancheta ne conduce spre un al doilea paradox: o societate care a liberalizat cartea n-are încă o legislaţie potrivită în domeniu, mai mult, cele mai liberale măsuri au efecte dezastruoase. Trecute în custodia administraţiei locale, printr-o descentralizare solicitată de toată lumea, librăriile au ajuns la înţelegerea şi la mila primarilor şi consilierilor. "Circulă printre librari o anecdotă, se spune în finalul anchetei. Un primar răspunde unui bibliotecar care îi cere o sumă de bani ca să poată cumpăra cîteva volume nou apărute. "Cînd localnicii vor termina de citit toate cărţile din bibliotecă, vei primi bani să cumperi altele noi."" Ancheta va continua şi în numerele următoare ale Ziarului de Duminică.

Ministerul şi manualele

În revista 22 (nr. 21) este publicată discuţia de la G.D.S. pe tema Crizei man