Purtând titlul complet Discurs despre servitutea voluntară, sau Contr'Un, opusculul celebru al lui Etienne de la Boétie apărut mai demult la noi, tradus în harnica Editura Universal Dalsi (editor Maria Marian, în tălmăcirea excelentă a Lenei Stan şi Laviniei Stan, amândouă semnând notele) nu a avut, după părerea noastră, comentariile potrivite unei culturi asemănătoare celei române, în fine descătuşată în Decembrie '89.
Se spune că, fără Montaigne, Etienne de la Boétie ar fi rămas un necunoscut. Numai prietenia lor înflăcărată, o prietenie pasională, după Sainte-Beuve, numai mariajul sufletelor lor, cum scrie însuşi autorul de care ne ocupăm, au dus la faima pe care secolele următoare, grele, şi de neştiinţă uneori, o stabiliră... Contemporaneitatea cu Machiavelli de peste Alpi pecetlui şi ea renumele copilului minune care, la şaisprezece ani, traducea pe marii clasici ai antichităţii, - mort la treizeci şi trei!...
Discursul amintit sau Contr'Un, titlu atât de modern, e, în mod curios, o anticipare, cu cinci secole în urmă, aşa dar, a psihologiei totalitariste, - întrucât azi se poate vorbi de una, - o explicaţie dată unui fenomen, care, totuşi, în secolul XVI, abia se afla in nuce...
Ca să ne dăm seama de actualitatea acestui Discurs, ori Contr'Un, nu fără adresă, împotriva Unuia, cum ar veni pe româneşte, să cităm câteva fragmente:
"...Natura noastră face ca datoriile comune ale prieteniei să ne ocupe o parte din viaţă; este rezonabil să iubeşti virtutea, să respecţi faptele bune... să îţi diminuezi confortul pentru a mări onoarea şi avantajele celui pe care îl iubeşti şi care merită. De aceea, dacă locuitorii unei ţări au găsit pe cineva care le-a demonstrat o mare clarviziune în a-i proteja, o mare cutezanţă în a-i apăra, o mare grijă în a-i guverna şi dacă, de atunci încolo, ei se obişnuiesc să i se supună şi să îi acorde încre
