Din Seattle Ieri (scenă dintr-un film cu Stan şi Bran) Bogătaşul Bran se întoarce acasă pe întuneric, lejer ameţit şi pus pe glume. Îi vorbeşte servitorului lui, Stan, pe un ton exaltat, de ultima lui cucerire. Stan se-ntristează, văzîndu-se exclus de la bucuriile vieţii. Bran (cu ton insinuant ): Şi are... o foarte drăguţă servantă! Stan ia un aer ruşinat. Bran (cu răutate de copil ): Dar e chinezoaică! Stan se-ntristează la loc. Azi (scenă din viaţa inginerilor români de la Boeing) În ziarele locale se vorbeşte de un anume look Boeing. Bărbatul angajat la Boeing vine la slujbă în blugi şi tricou, e gras, se rade de două ori pe săptămînă şi are lipit pe calculatorul de pe birou un poster cu o cugetare gen "Dacă oamenii s-ar concentra în viaţă numai pe lucrurile cu adevărat importante, bălţile ar rămîne fără peşte". Femeia angajată la Boeing seamănă mult cu bărbatul angajat la Boeing. Bărbaţii angajaţi la Boeing şi femeile angajate la Boeing nu se văd între ei ca bărbaţi şi femei. Dacă totuşi o fac, se ascund cu mare artă. În primul rînd, bărbatul ştie că privirea hămesită, purtătoare de ardoare sexuală, poate fi echivalată cu o ofensă sau cu o promisiune, iar ofensa şi promisiunea neonorată au, în America, un ridicat potenţial "juridic". În al doilea rînd, ardoarea sexuală însăşi a scăzut la cote alarmante, de ambele părţi. Cele de mai sus sînt valabile pentru purtătorii de ecusoane "albe", cetăţenii, oamenii locului. Cu purtătorii de ecusoane "verzi", necetăţenii, cei care încă şi-au păstrat obiceiurile alimentare şi mentalităţile din ţările lor de baştină, treaba e puţin diferită. Sorin şi Ed beau berea amară a exilului, într-o berărie de lîngă companie, după program. Sorin: Dumnezeule, cum arată femeile pe-aici! Ed (cu lehamite ): Ce să mai vorbim! Asta e! Sorin: Da? Nu ştiu... Eu nu pot să nu observ... Mă deprimă! Uite, de vreo două zile mă simt minunat!