Mafia drogurilor din Rusia şi-a suspendat războiele de zonă cu mafia ucraineană şi cu cea columbiană şi a pus de un chef monstru pe o insulă artificială, construită în larg din teancuri de bancnote presate. Cu ce ocazie? Păi, pentru reorganizarea FBI-ului care va permite acestuia să se ocupe de terorism, în loc de droguri, mişmaşuri bancare şi robia prostituţiei. Adevăratul motiv de bucurie nu a fost retragerea biroului din aceste chestiuni, căci a trecut mult de la ultima victorie repurtată de FBI în aceste războaie. Războiul cu drogurile, de exemplu, a fost atît de pierdut încît companiile farmaceutice au fost chemate să semneze actul de capitulare şi să purceadă la droguri mai bune şi mai legale. Nu, băieţii au celebrat faptul că FBI a atins un nivel mai înalt de abstracţiune. Nimic nu urăşte mafia, orice mafie, mai mult decît claritatea şi precizia. Caracterul vag şi abstract al războiului împotriva Drogurilor le pria: ce droguri? Ale cui droguri? Drogurile babane? Cele mărunte? Toate aceste întrebări încuietoare compuneau o pînză de păianjen atît de abstract de încurcată încît a scos din joc mai mulţi poliţişti din cei buni decît un laborator de metadonă cu o bombă în el. Dar asta e nimic în comparaţie cu războiul împotriva terorismului. Cu excepţia cîtorva luptători care vor să se arunce în aer - şi a acelora care îi finanţează - teroriştii sînt, în majoritate, oameni de idei. Să luăm de exemplu anarhismul secolului al 19-lea, de unde

se trage grosul terorismului contemporan: constă într-o grămadă de oameni care vorbeau, strigau, se contraziceau şi publicau. Cînd şi cînd, un tînăr mai impresionabil îi lua în serios, construia o bombă şi cîştiga faimă. Anarhiştii ăştia cu gură erau, şi pe bună dreptate, suspicioşi faţă de acest tip de tineri înflăcăraţi, pentru că bănuiau că adevărata lor motivaţie era faima, mai degrabă decît ideile. Dar, oricum a