În Statele Unite dezbaterea despre cine ce a ştiut, înainte de 11 septembrie, în legătură cu acţiunile teroriste, a avut întîi un marcat caracter politic: congresmenii democraţi erau interesaţi să arate opiniei publice de acasă cît de neputincioasă a fost administraţia republicană în gestionarea şi coroborarea informaţiilor secrete. Acum se vorbeşte despre o criză a sistemului în care birocraţia pe de o parte, barierele puse de respectarea libertăţii persoanelor, pe de altă parte, sînt stavile în calea eficienţei. A fost un eşec sub aspectul colaborării, încrederii, inteligenţei asociative. Din perspectiva finalului, povestea este limpede: încă din iunie 1994, a existat un raport elaborat de o comisie a Pentagonului unde se emitea supoziţia că terorişti religioşi ar putea răpi avioane de linie pentru a se zdrobi cu ele de clădirea Pentagonului sau a Casei Albe. În decembrie 1994, un terorist algerian izbuteşte să se instaleze la comanda unui avion Air France cu care intenţiona să se zdrobească de turnul Eiffel. Este imobilizat la sol. În 1995, terorişti arestaţi în Filipine vorbesc despre planuri asemănătoare vizînd clădirea CIA. În 1999, într-un raport elaborat de Biblioteca Congresului se formulează ipoteza unor avioane răpite atacînd clădirile Pentagonului, ale CIA sau ale Casei Albe. Între ianuarie şi septembrie 2001, Autoritatea federală a aviaţiei a emis 15 memorandumuri unde se susţinea iminenţa unor atacuri asupra liniilor aeriene interne, în două dintre ele se făceau referiri precise la Osama ben Laden. În iulie 2001, o echipă a FBI din Phoenix produce un raport unde se arată că un număr mare de suspecţi urmează cursuri de pilotaj şi se interesează prea îndeaproape de măsurile de securitate din aeroporturi. La mijlocul lui august, agenţii FBI din Minneapolis îl arestează - pentru un delict referitor la regimul vizelor - pe Zacarias Moussaoui, un maro