Am pierdut, fiind în Franţa, simpozionul ieşean recent al Colegiului Noua Europă (rector: prof.univ.dr. Andrei Pleşu). Întors acasă, am primit ecouri entuziaste de la colegii arhitecţi «necişti» - căci sîntem cîţiva. În principiu dedicat scriiturii pe teritoriu, teritoriului scriiturii şi tuturor celorlalte combinaţii posibile, îl plănuisem, Octavian Groza, Ciprian Mihali şi cu mine, încă de la un alt, reuşit, colocviu ieşean organizat de cel dintîi. Cîteva au avut deja de-a face (şi) cu trebile arhitecţilor - cel dedicat Bucureştilor sau cel dedicat kitsch-ului, bunăoară. Regret, fireşte, imposibilitatea de a fi de faţă la ceea ce, an de an, a devenit un bun obicei academic şi un eveniment monden - colocviile NEC. Dar asta nu m-a împiedicat, fireşte, să mă gîndesc la temă. Dacă organizatorii se gîndesc la un volum - şi tema se pretează, interdisciplinară prin excelenţă, cum se află -, atunci sper să pot contribui. Dar, pînă atunci, iată ce am scos din Le Monde de vineri 31 mai 2002, zburînd pre deasupra feluritelor patrii, în vreme ce distinşii colegi precuvîntau în dulcele tîrg: 1) Opt cavaleri galici şi caii lor au fost descoperiţi într-un singur mormînt. Ceea ce este straniu la acest mormînt colectiv nu este doar poziţia similară a cavalerilor şi a cailor - aşezaţi pe partea dreaptă, cu corpul orientat spre sud, dar cu capetele răsucite spre est - ci şi faptul că războinicii aveau mîna stîngă petrecută la subţioara celui din faţă. Ceea ce descriu aici, prin stranietatea descoperirii, va avea probabil mai mult sens pentru arheologi decît pentru oricine altcineva. La chestiune este însă modul descoperirii. Este vorba despre o descărcare de sarcină arheologică prin trasarea unui drum de centură la Clermont-Ferrand. "Graţie trasării unui drum care nu există încă decît pe hîrtie, un spectaculos mormînt galic a fost adus în lumină în plină cîmpie", constată, mu