După cum lasă să se înţeleagă o depeşă France Presse de la începutul acestei săptămîni, e ceva vreme de cînd orăşelul francez Villers-Cotterêts trăieşte o mare emoţie. Parcă-i şi vezi: primarul, toţi consilierii şi oamenii cei mai de vază ai aşezării, în mare fierbere, bătînd burgul de la un capăt la altul, cu un singur scop: susţinerea cruciadei juridice lansate luni, 3 iunie, împotriva unui decret prezidenţial semnat deja de însuşi Jacques Chirac. Villers-Cotterêts nu este numai localitatea natală a scriitorului Alexandre Dumas-tatăl, ci şi locul mormîntului său, după cum scriitorul însuşi a dorit-o. Din interese de stat ce ţin de ritualul simbolic-glorificator al culturii franceze, decretul semnat de preşedintele Chirac prevede, în schimb, mutarea rămăşiţelor scriitorului la Panthéon. Împuternicit de cei pe care-i conduce şi îngrijorat de eventualitatea pierderii osemintelor celui care a dus Contele de Monte Cristo în bibliotecile lumii, Renaud Bellière - primarul mîndrei localităţi din Pirinei - cere în faţa Consiliului de Stat francez anularea decretului prezidenţial. Avocatul pe care orăşelul l-a angajat îl susţine cu argumente: Dumas însuşi, cu puţin înaintea morţii, în 1870, a spus că vrea să intre "în noaptea viitorului" în acelaşi loc din care a ieşit "la lumina trecutului". Dumas nu s-ar fi opus unui omagiu public şi solemn, dar nimic nu lasă de înţeles că ar fi dorit să fie pus în cripta sinistră şi glacială a Panthéon-ului - spune avocatul. Iar în această privinţă cutuma franceză este foarte clară: legea care dă fiecărui cetăţean libertatea de a fi îngropat acolo unde doreşte există din anul 1887, fără accidente majore. Aşa se face că savantul Pasteur este înmormîntat chiar în incinta institutului în care oricum îşi petrecea zilele şi nopţile, iar poetul Paul Valéry este înhumat în cimitirul marin de la Sète, care l-a fascinat mereu. Evident, auto