Domnule Mihail Bota,

M-am gîndit mult pînă să vă scriu, deoarece oameni ca dumneavoastră obişnuiesc să vorbească în sentinţe şi să respecte numai propriile păreri. În aceste condiţii a încerca un dialog cu dumneavoastră înseamnă a vorbi în pustiu. Dar pentru că Dilema este citită şi de oameni dispuşi să asculte şi alte păreri - chiar dacă nu le împărtăşesc - m-am apucat de scris. Domnule Bota, dl Lucian Mîndruţă are unele idei. Acceptate sau nu de dvs. şi de oricine altcineva, democraţia îi dă voie să şi le exprime. Domnia-sa are curajul să o facă, deşi ştie la ce se poate aştepta. Are şi o atitudine elitistă care decurge firesc din faptul că dl Lucian Mîndruţă face parte dintr-o elită din care din păcate nu fac parte destui români. Este şi un om foarte activ, cu preocupări diverse, ceea ce trebuie să recunoaştem, puţini români sînt. Domnule Bota, observ că printre noi românii sînt o mulţime de mărunţei care s-ar dori a face parte din elită, dar pentru că n-au cu ce, scriu articole denigratoare cu atacuri la persoană, defecte sau anomalii presupuse pe principiul Benladinist: "ce nu pot face sau nu pot avea eu, pot să distrug şi o fac!". Domnule Bota, eu mi-am dorit o familie mare. Visam să am cel puţin trei copii. După ce am avut unul, mi-am dat seama că din două salarii de inginer, dacă vreau să trăiesc cît de cît omeneşte eu şi familia şi dacă vreau să-i asigur copilului o pregătire serioasă, trebuie să mă opresc aici. Şi m-am oprit. M-am ocupat de el şi l-am ajutat să facă ceva în viaţă. Cred că am avut tot dreptul să-mi gîndesc şi să-mi orînduiesc viaţa aşa şi să nu cer numănui nimic. Am rămas cu neîmplinirea de a avea un singur copil. După 33 de ani de muncă, am rămas şi cu o pensie care în luna ianuarie nu mi-a ajuns să plătesc gazele pentru două camere şi curentul electric. Patria îmi este recunoscătoare. Domnule Bota, cînd unui individ care