* Stimată redacţie, Sună oficial, dar aşa cere regula bunelor maniere, nu? Acceptînd că m-am conformat acestora, permiteţi-mi să încep.
Dragă Dilema, Sînt un fidel cititor al tău. Sînt ani de zile de cînd mă înscriu în această categorie de oameni. O bună bucată de vreme am fost încîntat de faptul că Dilema este o revistă culturală în care nu eşti deranjat de reclame comerciale - scuzaţi pleonasmul, dar vreau să evidenţiez un aspect al acestui termen. Pasul nr. 1. Cu timpul, am început să mă îndoiesc de oportunitatea acestui lucru. Conceptual vorbind, într-o revistă apariţia unei reclame presupune două lucruri: public-ţintă şi bani. Cu cît publicul-ţintă are un profil bine determinat (şi caracterul Dilemei asigură un public cu astfel de trăsături) cu atît sînt şanse mai mari ca mesajul publicitar să îşi atingă scopul. Acesta este un avantaj care poate aduce bani şi asta nu depinde de numărul de cititori, ci de stabilitatea acestora. Fiind vorba de bani şi de situaţia materială a culturii (a oamenilor de cultură) de la noi, nu m-ar deranja să văd în paginile revistei reclame. Pasul nr. 2. Stabilit fiind că existenţa unei elite (îndeosebi culturală, dar nu numai) depinde de banii proveniţi fie din activitatea acesteia, fie din mecenat şi/sau publicitate, eu personal vă recomand pasul nr. 3. Adică trecerea de la vorbe/teorie la fapte/practică şi aceasta făcînd-o trecînd prin următoarea întrebare: Oare cine are de pierdut în situaţia actuală? Cu admiraţie, Gheorghe PLOSCARU
* Stimată redacţie, Mă gîndesc că aţi publicat scrisoarea lui M.P. (Florida, USA), numărul 467, ca să daţi un exemplu de om fără dileme şi să verificaţi dacă cititorii sînt atenţi. Nu înţeleg unde cade în şirul argumentelor faptul că M.P. are şapte clase, oricum, poate ajută discuţiei dacă vă spun că am şi eu o soră în Germania. Texte sumare folosind abundent termeni generali (t
