E acum binecunoscută promptitudinea cu care editorii occidentali tipăresc cărţi ce reconstituie şi comentează evenimente politice şi mondene, catastrofe şi întîmplări senzaţionale, cînd acestea sînt încă nu calde, ci cît se poate de fierbinţi. Abia se terminase numărătoarea voturilor din scrutinul de duminică 5 mai şi miercuri dimineaţa apărea în librării prima carte despre alegerile prezidenţiale din Franţa, talonată în orele ("zile" e deja prea mult) următoare de alte trei. Nu mai puţin obişnuită şi eficientă e strategia editorială ce constă în a pregăti şi însoţi un eveniment anunţat. Campionatul mondial de fotbal e un exemplu la îndemînă şi, răsfoind ziare şi reviste apărute săptămîna trecută, am constatat din nou cît de fertilă se dovedeşte presiunea actualităţii. În suplimentul "Livres/Bücher" al ziarului luxemburghez Tageblatt e semnalat un eseu al filosofului Robert Redeker, Sportul împotriva popoarelor. Titlul pare să spună (aproape) totul: sportul, consideră autorul, ar fi "un model redus al capitalismului", cu atît mai periculos şi mai pervers cu cît, prezentîndu-se drept spectacol, încearcă să facă uitate trăsăturile ce îl leagă de sistemul social-economic, şi anume competiţia exacerbată, legea celui mai puternic, "isteria cantitativă" şi "cibernetizarea corpului uman". Mai reţin două formule demolatoare: sportul ca "paradigmă a noului totalitarism" şi ca "ersatz post-religios al tuturor religiilor şi ideologiilor". Nu altfel gîndeşte, s-ar zice, universitarul Marc Perelman în Intelectualii şi fotbalul (consemnată de Le Monde des livres din 31 mai, care propune un "dosar" tematic înregistrînd apariţiile la zi). Perelman e un recidivist: acum patru ani, în plină euforie după victoria Franţei, a semnat, alături de Jean-Marie Brohm, un virulent text cu titlul Fotbalul, o ciumă emoţională. Acum, îi ţintuieşte la stîlpul infamiei pe intelectualii (nume