Martor, binecunoscuta revistă de antropologie a Muzeului Ţăranului Român, îşi dedică ultimul număr (nr. 6/2001) "Românilor şi Balcanilor", de fapt Balcanilor din perspectiva românilor. România se află şi nu se află în spaţiul balcanic, istoria ei a fost influenţată de acesta, la fel şi cultura. Pe de altă parte, spaţiul balcanic a lăsat - se spune - urme adînci la nivelul moravurilor populare: este vorba de ceea ce poartă numele de balcanism. Balcanii, între stereotipuri şi realităţi culturale - iată tema ce revine obsedant în foarte multe texte din acest număr. Mai toţi colaboratorii observă că acest spaţiu este valorizat pozitiv sau negativ, în funcţie de instanţa care-l judecă. Marianne Mesnil: "A fi sau a nu fi balcanic? Insultă sau compliment? «Eşti un balcanic!» sau «Sînt eu însumi un balcanic şi mîndru că sînt astfel»? Depinde de fiecare cum se defineşte." Iată cum defineşte această problemă (şi implicit cum se defineşte pe el însuşi) Andrei Pleşu, într-o discuţie cu Anca Manolescu: "Balcanismul are pentru mine o conotaţie mai degrabă pozitivă şi sînt iritat de fiecare dată cînd este transformat într-o injurie facilă." Aceeaşi problemă a definirii şi a autodefinirii, la Teodor Baconsky: "Cei mai mulţi români nu se recunosc în oglinda pe care le-o oferă regiunea balcanică. Unii îşi dau seama că această oglindă este fidelă, dar refuză imaginea pe care o văd în ea. Alţii consideră pur şi simplu că oglinda este deformată. Prin urmare, putem să ne întrebăm: de ce noi, românii, nu vrem să facem parte din Balcani? (...) Pentru că în Balcani a izbucnit al doilea război mondial şi că vecinătatea acestui mozaic etnico-religios suscită anxietăţi legitime. (...) În sfîrşit, pentru că Occidentul ne-a inoculat dispreţul său faţă de o regiune, în mod cert, subdezvoltată din punct de vedere economic. (...) Pentru a simplifica, «a fi sau a nu fi balcanic»

este un