Trei prieteni. Zilele trecute ma intorceam dintr-o vizita facuta fiului meu. Fusesem invitata la masa si luasem niste resturi la mine, cu gandul sa le dau unui animal "vagabond", pe care il voi intalni in drum. Dintr-o alee a aparut un caine atat de slab, incat m-am intrebat cum de mai poate pasi. L...
Trei prieteni
Zilele trecute ma intorceam dintr-o vizita facuta fiului meu. Fusesem invitata la masa si luasem niste resturi la mine, cu gandul sa le dau unui animal "vagabond", pe care il voi intalni in drum. Dintr-o alee a aparut un caine atat de slab, incat m-am intrebat cum de mai poate pasi. L-am ademenit langa un stalp si i-am pus jos "ofranda", stand langa el ca sa manance in liniste. A venit insa un tanar cam de 20 de ani, care, in ciuda prezentei mele, l-a lovit cu piciorul atat de tare, de-am crezut ca l-a omorat. Daca am indraznit sa spun: "Ce ti-a facut, domnule, bietul caine?", m-am ales cu niste fraze pe care nu indraznesc sa le reproduc. Pentru ca tinerii cititori ai revistei sa afle cat sunt de bune si de simtitoare animalele, am sa va povestesc o intamplare din curtea adolescentei mele.
Stateam undeva pe la Bellu si acasa aveam tot felul de animale, de care se ocupa mama mea. Bineinteles, nu lipseau cainele si pisica, pentru ca tata spunea ca o curte fara animale este o curte pustie. Ne murise de curand cainele si, venind intr-o zi de la scoala, am auzit niste scancete intr-un boschet. Era un pui de catel, o mogaldeata care abia de facuse ochi. Am luat-o in brate si am dus-o acasa, unde a devenit cel mai important membru al familiei. L-am crescut cat de bine am putut si a ajuns un ciobanesc mare si dolofan, pe care l-am botezat Bubu. Apoi, in familia noastra si-a facut aparitia si un pui de pisica. Ne-am temut ca nu cumva cainele sa o sfasie, dar motanelul, botezat Pusi, a fost adoptat cu bucurie de Bubu. Se jucau impreuna,
