„Simpozionul Identitati politice si culturale care a avut loc in zilele de 3 si 4 iunie a.c. la Institutul Goethe din Bucuresti a scos in evidenta importanta mai speciala a abordarii problemei identitare in statele europene in general si in acelea est-europene in mod special. Confesiunile, ipotezele de lucru, comentariile sau chiar teoriile formulate de catre aceia care am participat la intilnirea amintita au avut in vedere discutarea citorva puncte de vedere privind identitatile multiple ale arealului in care traim. Inchiderile sau deschiderile noastre mentale depind adesea de limbaje, mai ales intr-o zona in care latura sentimentala a ramas adesea un element esential in comportamentul persoanei, colectivitatii sau societatii.

Atunci cind in centrul atentiei sint statele Europei de Est – identitatile politice pe de-o parte si identitatile culturale pe de alta parte –, cred ca lucrurile au o importanta ce nu poate fi ignorata de nici un individ implicat in instructia proprie sau a altora. Redefinirea conceptelor este de mare folos in depasirea diferentialismelor accentuate, in favorizarea unei mai flexibile relatii intre polii continentului. Ma gindesc, insa, mai ales la modul de raportare fata de vecinii imediati, la felul in care elitele si, mai apoi, masa, inteleg problema integrarii in cadrul mai larg al unei Europe multiple si unitare totodata. Prin interventiile mele, am sugerat ca a vorbi despre cine sintem, despre identitatile noastre depinde adesea de istoria termenilor care ne definesc, de istoria propriu-zisa, de bagajul cultural si de paradigma sub semnul careia este acesta asezat. Pozitiile din cadrul dezbaterilor de la Institutul Goethe – nu intotdeauna apropiate si cu atit mai putin identice – au demonstrat ca interogatiile pe tema identitatilor persista, ca este vorba de o tema ce ridica probleme specifice de la tara la tara, de la cultur