Domnule director Ion Bogdan Lefter,
Cred ca nu voi gresi prea mult avansind mai intii o ipoteza asupra motivelor pentru care Observator cultural n-a publicat nimic – nici informatie, nici comentariu – despre relativ recenta festivitate de premiere a unui mare numar de cineasti si actori de film, festivitate supra-numita „Oscarurile romanesti“.
Daca in privinta Galei premiilor UNITER din primavara trecuta si a contra-galei premiilor Ministerului Culturii pentru teatru – carora le-ati acordat ample spatii in paginile revistei – ati dispus de termenii unei alternative, cu titulari declarati ai festivitatilor, cu raportarea premiilor la o perioada precizata si la spectacole asijderea, ceea ce s-a numit „Gala Premiilor de Excelenta ale Cinematografiei Romane“ ne-a aruncat in afara oricaror repere similare. A fost bizareria fabuloasa a reinvierii unor Premii de Stat (si de Partid, in ultima instanta), fara implicarea nici macar formala a vreunui juriu profesionist, prezenta in loja referentiala a Sefului Statului si a Sefului Bisericii Ortodoxe compensind totul, pentru proclamarea si remunerarea ad-hoc a 67 de „excelente“ (dintre care una – inevitabilul senator PSD S. Nicolaescu – autolaureata de doua ori), intr-un spectacol care sint convins ca l-a umplut de invidie post-mortem pe George Orwell.
Nu va propun insa, in consecinta, un nou articol polemic din seria intrerupta in preajma Sfintelor Pasti (fiind vorba de res diabolica), intrerupta si spre a-i da ragaz presedintelui in functie la Uniunea Cineastilor, Mihnea Gheorghiu, sa se recuze cu anticipatie, impreuna cu adjunctii sai ilegal platiti, de la a cincea realegere. Inainte de a vedea in ce termeni poate fi reluata discutia in cauza la timpul prezent, va propun o alternativa la spectacolul celor 67+1 premii de „excelenta“ (dintre care vreo 15 regizoral-scenaristice, singurele pe care
